Moments

Și ce se întâmplă dacă mori?

Este normal, și chiar bine, ca în anumite situații din viața ta, să-ți fie frică și să reacționezi în consecință. Specialiștii spun că senzația de frică produce adrenalina necesară alertării creierului pentru a lua poziție și a gestiona momente reale care ne pot pune viața în pericol.

Însă, de cele mai multe ori sentimentul de frică apare conștient sau inconștient, datorită unor situații reale sau imaginare provenite din diferite convingeri sau din mintea inconștientă. Indiferent de natura ei și de ce o generează, n-o ignora și mai ales nu încerca să o ascunzi.

Discută cu frica/temerea ta și conștientizează-i existența, chiar dacă nu-ți explici originea ei. Intelege-o si consumă-o, altfel rămâne ascunsă până la urmatorul click sau eveniment care o va declanșa, când va reveni mult mai puternică și va pune cu mult mai multă ușurință stăpânire pe mintea și emoțiile tale, ca apoi să-ți paralizeze corpul și gandirea logică.

„Ce se întâmplă dacă mori mâine?” m-a întrebat terapeuta la una dintre ședințele de healing! Am rămas preț de câteva secunde fără cuvinte, nu găseam nicio explicație, nici cel mai mic argument care să vină în susținerea fricii de moarte pe care încă o simțeam ascunsă într-unul dintre cotloanele subconștientului.

Primul instinct, primele cuvinte care mi-au venit în minte au fost cele din banalul răspuns pe care-l folosim atunci când suntem puși în fața situației de gândire logică a situației care ne creează situația: „nu știu”. Mi s-a părut atât de pueril si nefondat acest răspuns, încât m-am rușinat în sinea mea că nu căutasem până atunci o explicație pentru ceea ce simțeam, pentru gândul care-mi inunda întreaga ființă. Încă uimită și încurcată vizibil de întrebare, mi-am luat răgazul, preț de câteva secunde, să-mi canalizez gândurile și să găsesc răspunsul în ceea ce mă definea în acel moment, în ceea ce însemna prezentul meu, în ceea ce-mi place să fiu și să fac. Această abordare a eliminat din start gândurile negative, morbide și înspământătoare care veneau primele în minte când mă gândeam la cancer, pe care instinctiv îl asociam cu moartea.

‘Am o viața, o familie și prieteni minunati cu ajutorul cărora fac lucruri fantastice pentru cei din jurul meu și pentru mine. Și mai am câteva de realizat, care-mi iau ceva timp, de ordinul zecilor de ani, deci nu-mi permit să mor Acum.’ Am zâmbit amândouă, de cât de simplu este să afli răspunsuri despre tine însăți, cât de eliberator este să accepți ceea ce simți ca parte din tine și să găsești substratul, semnificația acelui ceva care-ți provoacă temerea, frica.

Am realizat atunci că nu aveam setată intenția în prezent pentru ceea ce sunt, ceea ce fac și ceea ce mă definește ca femeie, mama, antreprenor și că uitasem să fiu recunoscătoare pentru toate acestea în prezentul zilnic, care doar trăit și aprobat ne crează viitorul de mâine.

A fost o ușurare, o recunoastere a valorii mele, o aprobare a cine sunt și o împăcare cu ceea ce fac acum și aici.

Învață să ceri ajutor și acceptă-l cu inima deschisă!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: