Reflexii

Sunt o ființă care și-a înțeles firul vieții sau, după cum se spune, o supraviețuitoare!

Așa li se zice și celor care au trecut prin infernul chemotarapiei, radioterapiei, a diagnosticului CANCER.

În prima duminică a lunii iunie, se celebrează Ziua Supraviețuitorilor de Cancer. Sunt onorați cei care au trecut prin tratamentele acestei afecțiuni, dar se trage și un semnal de alarmă pentru conștientizarea existenței cancerului, a suferinței pe care acesta o provoacă, dar și a modului de abordare și tratare. Cancerul poate afecta orice persoană, indiferent de vârstă, sex, naționalitate sau stil de viață. Și ceea ce este important de luat în seamă – cancerul nu este întotdeauna ereditar!

Cancerul este dur, tratarea lui nu este ușoară…dar ce suferință este ușoară?! Ce minune a vieții se obține ușor? Pentru toate există momente dificile, de incertitudine, de teamă, de furie, anxietate. Dar oare nu doar pentru că nu știm la ce să ne așteptăm, pentru că necunoscutul îl considerăm nesigur și greu de prezis?

Sunt o supraviețuitoare a cancerului, conform percepției generale, pe care o accept și pe care o onorez în numele celor care au trecut sau care încă se confruntă cu acest diagnostic. Dar consider că eu sunt, conform teoriei mele, care m-a ajutat să trec într-un mod extraordinar peste acest cancer, o ființă care și-a înțeles firul vieții…

Privește natura și vei descoperi cât de important este rolul tău pe acest pământ. Privește frunzele copacilor cum se zbat și rezistă în bătaia vântului și vei descoperi că fragilitatea noastră în fața greutăților pălește în fața capacității noastre de regenerare, a darului oferit corpului nostru încă de la naștere de a se vindeca și trece peste toate obstacolele, atunci când ne permitem să ne aprobăm și acceptăm așa cum suntem și să conștientizăm cât de mult contează să credem în forța noastră.

Ai văzut cum natura își deruleaza firul vieții, nestingherită de nimeni și de nimic?! Cum frunzele se mișcă în adierea vântului și florile se deschid în sărutarea soarelui. Uneori, când sunt în plină dezvoltare, în plin vârtej de etalare a prospețimi și frumuseții lor, un vânt puternic, o ploaie rece și nemiloasă sau chiar o grindină sau fulgi reci de zăpadă le amenință drumul fastuos către măreție.

Unele stagnează, altele cad și mor, dar cele mai multe răzbat pentru a reveni mai puternice, mai parfumate, mai splendide și mai grandioase, doar pentru a-și desăvârși idealul și a-și împlini menirea. O menire benefică pentru ele și pentru cei din jur, de a crea o simbioză și de a aduce magie binefăcătoare în gândurile, corpul și sufletul trecăorului, a celui care împovărat de griji uită să-și înțeleagă drumul, să-și trăiască prezentul și să-și desăvârșească viața.

Florile, frunzele, iarba vin și pleacă, într-un ciclu bine determinat al naturii. Lumina miraculoasă a soarelui le dă energia necesară să înfrunzească, să îmbobocească, iar în termenul scurt în care se dezvoltă o fac cu grație și precizie, cu un scop bine determinat și sigur. Dacă stai să vezi profunzimea acestui ciclu, să înțelegi magnitudinea și intensitatea naturii, te-ai contopi cu frumusețea ei și ai descoperi similitudinile cu viața ta.

Suntem copleșiți de griji, de nevoi, de necazuri, de multe ori în viață, dar atunci când nu ne lăsăm doborâți la pământ, înflorim și renaștem, aducem suflu nou și creativ în rutina noastră și cel mai important influențăm și chiar schimbăm viețile celor din jurul nostru. Nu ne rămâne decât să identificăm momentele în care ne putem ridica, pentru a înflori și împrăștia în jurul nostru candoare și serenitate, așa cum o face natura în fiecare primăvară, o provocare pentru mai bine către un alt nivel al redescoperirii și evoluției noastre.

Natura ne ghidează și ne arată în fiecare anotimp cum putem, cu puține elemente din exterior, să vindecăm și/sau armonizăm corpul, mintea și sufletul, aducând la viață ceea ce mocnește, este uitat sau stă ascuns în interiorul nostru, în mintea noastră.

Suntem așa cum ne creăm drumul prin gândurile și faptele noastre, pe care odată aliniate să genereze iubire și stare de bine le sădim și creștem în armonie și bunăstare. Suntem rezultatul convingerilor noastre și proiecția acțiunilor întreprinse. Suntem suma faptelor pe care le întreprindem pentru rezolvarea momentelor critice ale vieții noastre.

Multiplicarea gândurilor pozitive și constanța în repetarea acestora ne ajută să depășim temerile unei nereușite și să realizăm ceea ce ne dorim cu adevărat.

Însă nu este suficient să ne dorim, dacă nu întreprindem nimic în acest sens, dacă nu etalăm proiecția finală și drumul pe care vrem să-l parcugem până acolo!

Așa cum o fac florile copacilor primăvara. Înmuguresc, apoi mângâiate de soare înfloresc și chiar de vântul și ploaia le atinge, ele știu că este pentru ca să se dezvolte pentru a-și atinge scopul final, să înflorească și să-și desăvârșească menirea. Așa cum o fac frunzele copacilor. Înfrunzesc, se unduie și-și cântă prezentul în bătaia vântului, se revigorează și explodează de frumusețe dezmierdate de stropii reci de ploaie și de căldura magică a razelor de soare. Pentru a-și crea perfecțiunea prin etalarea nuanțelor de roșu, arămiu sau galben  pe scena finală al magnificului lor drum. Și ce splendoare ne oferă ele înainte să-și ia rămas bun și să-și realizeze menirea se piardă în uitare.

Înțelege-ți capacitățile și trăiește-ți prezentul în armonie cu natura. Fii splendoarea din viața ta!

Dar nu uita să-i onorezi pe cei care au trecut printr-o suferință și să înveți din experiența lor!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: