Și ce se întâmplă dacă mori?

Este normal, și chiar bine, ca în anumite situații din viața ta, să-ți fie frică și să reacționezi în consecință. Specialiștii spun că senzația de frică produce adrenalina necesară alertării creierului pentru a lua poziție și a gestiona momente reale care ne pot pune viața în pericol.

Însă, de cele mai multe ori sentimentul de frică apare conștient sau inconștient, datorită unor situații reale sau imaginare provenite din diferite convingeri sau din mintea inconștientă. Indiferent de natura ei și de ce o generează, n-o ignora și mai ales nu încerca să o ascunzi.

Discută cu frica/temerea ta și conștientizează-i existența, chiar dacă nu-ți explici originea ei. Intelege-o si consumă-o, altfel rămâne ascunsă până la urmatorul click sau eveniment care o va declanșa, când va reveni mult mai puternică și va pune cu mult mai multă ușurință stăpânire pe mintea și emoțiile tale, ca apoi să-ți paralizeze corpul și gandirea logică.

„Ce se întâmplă dacă mori mâine?” m-a întrebat terapeuta la una dintre ședințele de healing! Am rămas preț de câteva secunde fără cuvinte, nu găseam nicio explicație, nici cel mai mic argument care să vină în susținerea fricii de moarte pe care încă o simțeam ascunsă într-unul dintre cotloanele subconștientului.

Primul instinct, primele cuvinte care mi-au venit în minte au fost cele din banalul răspuns pe care-l folosim atunci când suntem puși în fața situației de gândire logică a situației care ne creează situația: „nu știu”. Mi s-a părut atât de pueril si nefondat acest răspuns, încât m-am rușinat în sinea mea că nu căutasem până atunci o explicație pentru ceea ce simțeam, pentru gândul care-mi inunda întreaga ființă. Încă uimită și încurcată vizibil de întrebare, mi-am luat răgazul, preț de câteva secunde, să-mi canalizez gândurile și să găsesc răspunsul în ceea ce mă definea în acel moment, în ceea ce însemna prezentul meu, în ceea ce-mi place să fiu și să fac. Această abordare a eliminat din start gândurile negative, morbide și înspământătoare care veneau primele în minte când mă gândeam la cancer, pe care instinctiv îl asociam cu moartea.

‘Am o viața, o familie și prieteni minunati cu ajutorul cărora fac lucruri fantastice pentru cei din jurul meu și pentru mine. Și mai am câteva de realizat, care-mi iau ceva timp, de ordinul zecilor de ani, deci nu-mi permit să mor Acum.’ Am zâmbit amândouă, de cât de simplu este să afli răspunsuri despre tine însăți, cât de eliberator este să accepți ceea ce simți ca parte din tine și să găsești substratul, semnificația acelui ceva care-ți provoacă temerea, frica.

Am realizat atunci că nu aveam setată intenția în prezent pentru ceea ce sunt, ceea ce fac și ceea ce mă definește ca femeie, mama, antreprenor și că uitasem să fiu recunoscătoare pentru toate acestea în prezentul zilnic, care doar trăit și aprobat ne crează viitorul de mâine.

A fost o ușurare, o recunoastere a valorii mele, o aprobare a cine sunt și o împăcare cu ceea ce fac acum și aici.

Învață să ceri ajutor și acceptă-l cu inima deschisă!

Ți-ai pus mărțișor în piept? 😊

Dacă nu, este timpul s-o faci! Este timpul ca astăzi, 1 martie, să sărbătorești și să transmiți mai departe, oriunde în lume te-ai afla, mărțișorul, așa cum ne-a fost transmis din generații în generații. Găsește răgazul să te bucuri de el și să împărtășești cu cei din jurul tău semnificația lui.

Găsește bucurie în fiecare lucru, prețuiește fiecare clipă și celebrează fiecare moment.

Mărțișorul este unul dintre acele lucruri mărunte care pot aduce speranță, liniște și fericire prezentului nostru. Este simbolul și momentul care ne scoate din starea de letargie și ne reamintește că o nouă etapă din ciclul vieții își resetează traseul, aducând cu ea noi provocări.

La mulți ani, mărțișor drag!

Bine ai revenit simbol al primăverii, începutului, resetării, bunăstării și iubirii.

Poartă mărțișorul în piept toată luna martie. Apreciază și dedică timp ritualului din fiecare dimineață, când ți-l prinzi la guler, pe bluză, indiferent dacă stai în casă sau ieși la plimbare/lucru/școală, pentru a simți și trăi beneficiile și emoția emanată de acest talisman și a o face vizibilă tuturor celor care te înconjoară. Apoi, la sfârșitul lunii, leagă snurul alb și roșu într-un pom înflorit sau o tufă de trandafiri și nu uita să-ți pui o dorință.

Fii parte din bucuria momentului și zâmbește prezentului din viața ta!

#IAmAndIWill

Sunt și voi fi ceea ce aleg AZI!

Și în fiecare zi de azi aleg să fiu bună cu mine și cu cei din jurul meu. Să aduc bucurie, fericire, iubire și înțelegere în toate acțiunile pe care le fac pentru corpul și mintea mea. Să aduc empatie, dragoste și speranță în viața celor din jurul meu.

4 februarie marchează Ziua Mondială a Cancerului, zi în care toată omenirea își îndreaptă atenția (sau așa ar trebui să facă) chiar și pentru câteva momente, asupra modului în care cancerul de orice tip afectează viața a milioane de oameni, indiferent de vârstă, sex sau mediu în care trăiesc.

Tema acestui an „IAmAndIWill” este despre cine suntem și despre angajamentul nostru de a acționa.

Tu cine ești și ce vei face de această World Cancer Day

Eu sunt femeie, mamă, youth worker, antreprenoare și supraviețuitoare a unui cancer.

Sunt și voi Fi

AZI aleg:

  • să prețuiesc clipa prezentă
  • să trăiesc un prezent echilibrat
  • să inspir pe cei care au nevoie
  • să aduc bucurie în viața mea și a celor din jur

În fiecare zi de AZI a existenței mele ALEG un stil de viață echilibrat cu gânduri frumoase, exerciții fizice, meditație, inspirație, oameni frumoși, dietă cu multe fructe și legume. Aleg să nu las cancerul să-mi distrugă viața mea, a prietenilor mei și a familiei mele.

Atunci când crezi că lumea ți se năruiește, de fapt ți se dă șansa să renaști!

Veronica

Tu cine ești și ce vei face de această World Cancer Day și în fiecare zi a vieții tale, de acum încolo?

Cinci pași de a depăși situații incerte

Pentru tineri și adulți deopotrivă

A cere ajutor este cea mai mare abilitate a ființei umane, un drept cu care ne-am născut și de care trebuie să ne folosim ori de câte ori ne șimțim neputincioși în fața situațiilor incerte, înfricoșitoare sau provocatoare.

Cu toții ne simțim pierduți, anxioși și fără speranță în găsirea portiței de scăpare, atunci când traversăm momente de nesiguranță, datorită unei posibile amenințări sau provocări. Anxietatea se poate manifesta sub forme diferite și poate trezi reacții și acțiuni diferite. De la a ne simți neputincioși și inutili, până la a traversa prin stări fizice și emoționale, care ne scot din starea de confort și siguranță.

Anxietatea se poate manifesta sub forme diferite și poate trezi reacții și acțiuni diferite. De la a ne simți neputincioși și inutili, la a trece prin stări fizice care generează dureri de cap, palpitații sau chiar dereglări stomacale.

Tinerii, în special, trec printr-o serie de schimbări și experiențe pe care de multe ori nu știu să și le identifice și cum să le gestioneze. Perioada de pandemie pe care o traversăm a bulversat viața cu rutina fiecăruia dintre noi și a schimbat percepția despre utilitatea multor acțiuni întreprinse de noi. Totodată a adus cu ea multe provocări cărora încă nu le găsim aplicativitate și carora nu le vedem finalitatea, sporind riscul anxietății pentru mulți dintre noi. Dar ca în orice perioadă critică și neobișnuită, cu care ne confruntăm la un moment dat în viață, trebuie să ne concentrăm pe soluțiile care ne pot ameliora starea de anxietate.

Iată cinci pași pe care i-am discutat în întâlnirile mele cu tinerii, atunci când aceștia nu știau cum să depășească anxietatea indusă de diferite situații, și pe care doresc să îi împărtășesc și cu voi:

1.Respiră adânc și controlat preț de câteva minute. Acordă atenție ritmului în care respiri fără a încerca să-l schimbi. Vezi cum este, lent și sacadat sau ritmat, accelerat și sufocabil. Apoi încearcă inspirații și expirații controlate concentrându-ți atenția pe ritmul în care aerul intră și iese prin nări. Observă spațiul care se crează în corp și mărește timpii de inspirație și expirație. Poți să începi cu 4 timpi (numărând cu voce tare sau în gând 1-2-3-4 când tragi ușor aer în abdomen, repetând numărătoarea când eliberezi aerul din abdomen) și să crești treptat la șase sau nouă timpi. Această procedură simplă și efectivă reduce anxietatea, mărește cantitatea de oxigen care ajunge în creier, ajutând la instalarea stării de calm.

2. Încearcă un lucru nou, o activitate pe care ți-ar fi plăcut să o faci, dar n-ai avut timp sau curaj să o începi. Toți suntem inspirați de ceva sau vedem lucruri pe care le admirăm și le apreciem și ne-am dori să le cunoaștem „secretul” pentru a le face și noi. Secretul stă în voința noastră de a încerca să le facem. Fie că vorbim despre a desena, a învăța o limbă nouă, a construi ceva sau a începe un blog, fie că ajutăm pe cineva la conceperea lor, trebuie să ne dorim să facem un prim minim pas pentru începe. Apoi totul ni se limpezește și reușim să facem cu ușurință ceea ce ne place.

3.Contactează un prieten sau o persoană în care ai încredere. Nu rămâne în tăcere, gândindu-te că nimănui nu-i pasă de tine sau că nimeni nu te poate înțelege. Vorbește cu ei despre ce te frământă și despre cum te simți. Prin simpla comunicare cu cei din jur, situația nu ni se mai pare uneori atât de dramatică și ne eliberăm de presiunea pe o care o simțim și o creștem în mintea noastră. Totodată aceasta ne ajută să rezolvăm în cele mai multe cazuri problema care cauzează sau contribuie la starea de anxietate. Plus, s-ar putea ca să ajuți la rândul tău acea persoană, care la rândul ei are nevoie de ajutor, dar nu știe cum să-l ceară.

4.Nu-ți neglija nevoile de bază și acordă-le o importanță sporită în această perioadă. Mănâncă echilibrat și dormi suficient (șapte-opt ore de somn) pentru că atunci când acestea sunt dereglate, starea de anxietate se amplifică. Ieși zilnic la aer proaspăt în natură, dacă poți, și fă exerciții fizice regulat.

5.Caută ajutor specializat dacă ți se pare că nimic din ceea ce faci nu te ajută să ieși din starea care te copleșește și care are un impact negativ asupra stării de sănătate și a vieții tale. Dacă anxietatea îți influențează și afectează școala, munca, relația cu familia și prietenii și-ți schimbă modul de a avea grijă de tine, pe o perioadă mai lungă de timp, nu te gândi că este ceva trecător sau că poate nu există cale de rezolvare. S-ar putea să se înrăutățească și să-ți fie din ce în ce mai greu să o remediezi. Iar atunci când nu mai găsești modalități proprii de rezolvare, caută-le în jur, la școală, la serviciile specializate de sănătate sau la mentorii și consilierii apropiați. A cere ajutor este cea mai mare abilitate a ființei umane, un drept cu care ne-am născut și de care trebuie să ne folosim ori de câte ori ne șimțim neputincioși în fața situațiilor incerte, înfricoșătoare sau provocatoare. Nu este o slăbiciune, ci o dovadă de  putere mintală și curaj de a recunoaște un potențial pericol în care ne afăm și pe care dorim să-l depășim.

Respiri, deci, nimic nu te împiedică să mergi cu curaj înainte.

Legea atracției

Deși multă lume este reticentă când aude de Legea Atracției, pierde din vedere faptul că aceasta există în cultura noastră de vreme îndelungată, că ne-am născut și crescut fiind înconjurați de efectele ei. Doar că ne-a fost transmisă informația despre ea, într-o formă negativă.

Cum? Cred că am auzit cu toții formularea „Un necaz nu vine niciodată singur.” Și așa se și întâmplă, pentru că atragem ceea ce gândim și ceea ce proiectăm prin vorbele pe care le rostim.

Ia gândiți-vă cum ar fi fost să fim învățați să ne concentrăm doar pe aspectele pozitive din viața noastră, să fii celebrat fiecare moment de fericire, fiecare mic pas spre împlinire și să ni se fi spus tot timpul doar vorbe de încurajare și zicale constructive, gen:

O bucurie aduce după ea alta! sau O realizare vine întotdeauna însoțită de altele mai extraordinare!

Păi nu simțiți cum mușchii feței vi se destind și cum ochii licăresc de dragoste și fericire, de încredere și determinare!

Trecutul nu putem să-l reprogramăm, dar nu este timpul pierdut să ne revizuim gândurile și vorbele limitative și să ni le programăm pe cele pozitive!

Ceea ce credeți, în orice moment, atrage de la sine și alte momente asemănătoare.

Abraham Hicks

Ascultă-ți vocea interioară

Suntem înzestrați, încă de la naștere, cu capacități extraordinare de conectare cu mediul exterior și de utilizare a celui interior. Pe parcursul primilor ani de viață aceste abilități ne sunt modelate de persoanele cu care venim zilnic în contact, părinți, dascăli, și le luăm drept modele de viață, ni le însușim și ne ghidăm după ele. Ajunși adulți, uneori acestea vin în contradicție cu ceea ce simțim că ar trebui să fie viața noastră, cu modul în care am dori să acționăm și să trăim. Și devenim ori prea vocali, agresivi sau frustrați, ori apatici, dezinteresați sau pasivi. În mai toate situațiile ne simțim prinși într-un carusel amețitor din care ne este frică să sărim, gândindu-ne că ne-am putea răni sau că nu am ști să mergem și drept, în loc să ne învârtim.

Și cât de mult ne-am ușura existența dacă am face acei pași care ne îngrozesc atât de mult, cât de lină ne-ar fi tranziția către momentele cu adevărat satisfăcătoare, dacă ne-am permite să descoperim modalitatea de a ne personaliza calea prezentului nostru unic. Am realiza că în spatele oricărei necunoscute se ascunde ceva gata să strălucească și să ne călăuzească drumul. Am recăpăta încrederea în intuiția noastră, iar vocea interioară ne-ar deveni cel mai bun „consultant”.

Este minunat să avem alături de noi oameni care să ne susțină și să ne îndrume atunci când anumite detalii și situații ne depășesc. Dar nu vi se pare super mega epuizant și inutil cîteodată să ascultăm lucruri care nu ne fac bine, să vorbim cu compătimire despre ceea ce ni se întâmplă și să asistăm la aceleași ”învățături” care n-au nici o legătură cu valorile și unicitatea noastră?

Așadar ce ne rămâne de făcut este…

Să ne oprim din carusel, să coborâm cu încredere maximă și să să ne ascultăm vocea interioară, fără a mai auzi, vedea sau exprima ceea ce nu rezonează cu dezvoltarea noastră și care dezechilibrează armonia vieții cotidiene. Să le mulțumim și să le fim recunoscători celor care ne vor bine cu sfaturile lor, dar să ne recâștigăm puterea de a ne exprima aptitudiniile dobândite la naștere și cizelate după propriile principii. Suntem capabili să luăm decizii uluitoare, care să ne vindece și cele mai adânci traume sau cele mai cutremurătoare boli, când ne descoperim pe noi înșine și ne lăsăm îndrumați de propria intuiție.

Este ușor? Nope, deloc! Este recompensator? OHHHH, DA! Pentru că atâta timp cât crezi cu tărie că te vindeci, deja te-ai vindecat; cât crezi că ai sănătate, te înconjori de ea; că ai prosperitate și fericire, drumul către a le recunoaște și a le avea devine lin și accesibil.

Photo: Georgiana Marțincu


Să gândeşti sănătate atunci când eşti înconjurat de aparența bolii sau să gândeşti bogăţie atunci când în jurul tău este aparența sărăciei cere multă putere; dar cel care dobândeşte această putere devine un MAESTRU. Poate învinge soarta şi poate avea ceea ce îşi doreşte. Wallace Wattles

Comută pe modul silent funcțiile externe văd, vorbesc, aud de fiecare dată când vrei să fii cu tine însuți, când ai de luat decizii importante și când vrei să iei o pauză de la vacarmul vieții. Ascultă-ți doar vocea interioară și acționează în consecință, pentru a te reseta și ridica cu mai multă tenacitate și credință în forțele tale.

Iubește-te și stai în armonie cu totul tău!

Și plâng

Iar dacă plâng este pentru că mi-e bine!

Pentru că nu exista cuvinte care să dezvăluie mai cu acuratețe valul de sentimente mângâietoare și calde pe care sufletul meu le trăiește când oamenii din jurul meu, prin puritatea sufletului lor, ma copleșesc cu vorbe și fapte fantastice!

Și plâng!

Pentru că n-am fi noi, aici și acum, fără cei care ne sunt alături la bine și la greu! Nu ne-am găsi drumul și echilibrul fără cei care necondiționat ne alină incertitudiniile, ne apreciază eforturile, ne stimulează calitățile și ne stârnesc visele. Fără de cei care crează momente unice pentru amintiri minunate.

Dar lacrimile care-mi inundă ochii sunt vindecătoare și pline de iubire! Și magice, provocate de clinchetul unui clopoțel. Un clopoțel pe care atunci când îl atingi scoate un sunet cristalin, dar puternic și plin de speranță cât să „instige” oamenii frumoși la suflet să aplaude cu bucurie și speranță într-un viitor excelent. Este clopoțelul pe care pacienții care au terminat chemoterapia sau/și „pachetul complet” cu radioterapie îl sună după ultima lor ședință. Iar audiența sunt medicii, asistentele care au fost familia lor luni bune de zile și pacienții care încă își așteaptă tratamentul și speră încrezători că într-o zi vor răsuna și pentru ei ropote de aplauze, în timp ce șiroaie de lacrimi de fericire le vor curg pe fața brăzdată de durere, griji și deznădejde.

Și las lacrimile care-mi curg pe obraz să-mi umple sufletul de emoția fantastică pe care prieteni dragi sau oameni total necunoscuți, mi-au dăruit-o lunile acestea, în special, și dintotdeauna, în general! Pentru că sentimentul extraordinar de emoționant creat de sunetul clopoțelului și de reacția fantastică a celor din jur va rămâne emblematic pentru călătoria mea de la deznădejde la extaz.

Se spune că suntem ceea ce gândim și ceea ce acumulam de-a lungul vieții! Și se mai spune că oamenii pe care-i atragem în viața sunt reflexia noastră.

Iar eu știu că sunt viața fabuloasă pe care o descopăr și o șlefuiesc alături de toți cei care contribuie direct sau indirect la ea și pe care o trăiesc cu bucurie în fiecare zi!

Mulțumesc! Va iubesc! ♥️

O noapte și poate o zi

Ce ai face dacă astăzi ți s-ar pune un diagnostic de cancer sau oricare altă boală care ți se pare înspăimântătoare?! Te-ai gândi că viața ta s-a terminat? Ai plânge, ai țipa de durere la aflarea vești? Ai simți cum durerea ne te doboară, îți dărâmă toate visele, toate planurile? Te-ai teme că vei muri? Ei bine, ar fi în normal! Și ar fi în regulă șă treci prin toate trăirile enumerate mai sus sau neînchipuite aici. Pentru că este firesc și inevitabil să-ți fie frică. Pentru că este bine și sănătos să-ți fie frică și să te temi pentru ce va fi…dar doar pentru O ZI.

Da, doar pentru o perioadă scurtă, foarte scurtă de timp în care lași mintea să te treacă prin toate scenarille posibile și imposibile. Las-o să-și facă de cap, să deruleze momente care sunt stocate în cele mai adânci pliuri ale ei și vor să iasă la suprafață.

O noapte și poate o zi.

Apoi permite-ți să începi procesul minunat, mult așteptat de ființa ta, de resetare a modului de gândire și acțiune și a stilului tău de viață. Zâmbește-i diagnosticului și ai o discuție amicală, dar serioasă cu el. Nu te văicări, nu i te plânge, nu-l acuza că-ți ruinează viața, doar întreabă-l ce i-ar trebui ca să-ți părăsească corpul, ce vrea s-ți transmită înainte de a pleca, iar apoi acționează în consecință. Poate suna un pic ireal sau incredibil de dificil, dar odată ce înțelegi că așa cum a venit în corpul tău tot așa va și pleca, totul tău va intra în armonie și se va echilibra. Sigur, nu așa deodată, nu de pe azi pe mâine. Va fi un proces care necesită timp, suficient cât să descoperi de ce ești aici, de ce ai ajuns să trăiești acele clipe și să înveți să pășești cu încredere în nivelul/ etapa următor al existenței tale, acela în care ești ghidat doar de gânduri pozitive, constructive.

Nu te bați cu diagnosticul, nu-l învingi, ci dobândești capacitatea de a-ți înțelege corpul, de a te cunoaște mai bine, de a-ți dezvolta intuiția și de a-ți trăi prezentul în gratitudine. Vei descoperi aptitudiniile înăscute de vindecare și progres. Îți vei descoperi liniștea interioară și vibrația exterioară. Îți vei reseta întregul sistem de valori și într-un final vei înțelege semnificația prezenței tale aici și acum, inclusiv a expresiei „trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima din viața ta”.

Sentimentul este minunat, iar acțiunea în sine este neprețuită și merită tot efortul.

Dacă totuși te îngrijorează diagnosticul și nu crezi că vei putea să treci cu ușurință peste el, peste gândurile negative care te copleșesc și că nu poți să găsești o cale de resetare a întregului tău corp, este în regulă, nu trebuie să te panichezi. Apelează la ajutor specializat pentru a găsi echilibrul necesar prezentului extraordinar de care ai nevoie.

Practici diferite pentru o sănătate armonioasă

FOLOSEȘTE PRACTICI DIFERITE PENTRU O SĂNĂTATE ARMONIOASĂ!
Sau „Nu-ți pune ouăle într-un singur coș” cum spune o veche zicală, pe care se pare că mulți dintre noi am uitat-o.
O zicală care este valabilă în toate domeniile, deci și atunci când vine vorba de păstrarea echilibrului sănătății prin menținerea ei sau prevenirea, diagnosticarea, îmbunătățirea și/sau tratarea unei disfuncții în plan fizic sau mental.
Atunci când ne confruntăm cu o problemă de sănătate, când nu găsim o explicație la ceea ce se întâmplă cu corpul nostru sau când ni s-a pus un diagnostic, tot ceea ce trebuie să facem este să cautăm soluții în toate zonele medicale, științifice, tradiționale și holistice, care pot duce sigur și întrun mod adecvat la vindecarea sau la rezolvarea situației în care ne aflăm.
Medicina chinezească este una dintre ramurile medicinii tradiționale, bazată pe peste 3500 de ani de practică a medicinii chinezești, care include variate forme de plante medicinale, acupunctură, masaj și care se folosește cu succes alături de medicina de vest.
Când te confrunți cu un diagnostic medical, care-ți dă viața peste cap, indiferent de  dimensiunea lui, alege să folosești în paralel cu tratamentul prescris de medici  și în completarea lui, unul pe bază de plante medicinale, pentru a-ți ajuta organismul să facă față presiunii pe care medicamentele le aduc organelor tale.
Plantele medicinale le foloseau străbunii și bunicii noștri pentru diferite afecțiuni, de la banala răceală sau tuse până la durerile de stomac, ficat sau fiere, sau pentru ajutarea organelor să funcționeze la capacitatea normală.
În zilele noastre, când pentru tratarea unei afecțiuni primim atât de multe medicamente, care au efecte secundare asupra organelor sănătoase,  consultarea și colaborarea cu un specialist care să-ți prescrie ceaiurile adjuvante potrivite este indispensabilă.
Specialiștii în medicina tradițională chinezească te pot ajuta cu un program personalizat de ceaiuri. După o analiză a diagnosticului, a stilului de viață, a istoricului sănătății tale, o combinație de ceaiuri cu un plan de urmat, alături de ghidare pe tot parcursul tratamentului îți sunt oferite cu cel mai mare profesionalism de specialistul ales.
Eu am ales-o pe Eca Brady, de la Zetian, care încă îmi este sprijin fantastic în găsirea echilibrului prezentului meu unic!
Pe Eca o găsiți aici
%d blogeri au apreciat: