Blog

Reprezentativ

Ascultă-ți vocea interioară

Suntem înzestrați, încă de la naștere, cu capacități extraordinare de conectare cu mediul exterior și de utilizare a celui interior. Pe parcursul primilor ani de viață aceste abilități ne sunt modelate de persoanele cu care venim zilnic în contact, părinți, dascăli, și le luăm drept modele de viață, ni le însușim și ne ghidăm după ele. Ajunși adulți, uneori acestea vin în contradicție cu ceea ce simțim că ar trebui să fie viața noastră, cu modul în care am dori să acționăm și să trăim. Și devenim ori prea vocali, agresivi sau frustrați, ori apatici, dezinteresați sau pasivi. În mai toate situațiile ne simțim prinși într-un carusel amețitor din care ne este frică să sărim, gândindu-ne că ne-am putea răni sau că nu am ști să mergem și drept, în loc să ne învârtim.

Și cât de mult ne-am ușura existența dacă am face acei pași care ne îngrozesc atât de mult, cât de lină ne-ar fi tranziția către momentele cu adevărat satisfăcătoare, dacă ne-am permite să descoperim modalitatea de a ne personaliza calea prezentului nostru unic. Am realiza că în spatele oricărei necunoscute se ascunde ceva gata să strălucească și să ne călăuzească drumul. Am recăpăta încrederea în intuiția noastră, iar vocea interioară ne-ar deveni cel mai bun „consultant”.

Este minunat să avem alături de noi oameni care să ne susțină și să ne îndrume atunci când anumite detalii și situații ne depășesc. Dar nu vi se pare super mega epuizant și inutil cîteodată să ascultăm lucruri care nu ne fac bine, să vorbim cu compătimire despre ceea ce ni se întâmplă și să asistăm la aceleași ”învățături” care n-au nici o legătură cu valorile și unicitatea noastră?

Așadar ce ne rămâne de făcut este…

Să ne oprim din carusel, să coborâm cu încredere maximă și să să ne ascultăm vocea interioară, fără a mai auzi, vedea sau exprima ceea ce nu rezonează cu dezvoltarea noastră și care dezechilibrează armonia vieții cotidiene. Să le mulțumim și să le fim recunoscători celor care ne vor bine cu sfaturile lor, dar să ne recâștigăm puterea de a ne exprima aptitudiniile dobândite la naștere și cizelate după propriile principii. Suntem capabili să luăm decizii uluitoare, care să ne vindece și cele mai adânci traume sau cele mai cutremurătoare boli, când ne descoperim pe noi înșine și ne lăsăm îndrumați de propria intuiție.

Este ușor? Nope, deloc! Este recompensator? OHHHH, DA! Pentru că atâta timp cât crezi cu tărie că te vindeci, deja te-ai vindecat; cât crezi că ai sănătate, te înconjori de ea; că ai prosperitate și fericire, drumul către a le recunoaște și a le avea devine lin și accesibil.

Photo: Georgiana Marțincu

Să gândeşti sănătate atunci când eşti înconjurat de aparența bolii sau să gândeşti bogăţie atunci când în jurul tău este aparența sărăciei cere multă putere; dar cel care dobândeşte această putere devine un MAESTRU. Poate învinge soarta şi poate avea ceea ce îşi doreşte. Wallace Wattles

Comută pe modul silent funcțiile externe văd, vorbesc, aud de fiecare dată când vrei să fii cu tine însuți, când ai de luat decizii importante și când vrei să iei o pauză de la vacarmul vieții. Ascultă-ți doar vocea interioară și acționează în consecință, pentru a te reseta și ridica cu mai multă tenacitate și credință în forțele tale.

Iubește-te și stai în armonie cu totul tău!

Reprezentativ

Și plâng

Iar dacă plâng este pentru că mi-e bine!

Pentru că nu exista cuvinte care să dezvăluie mai cu acuratețe valul de sentimente mângâietoare și calde pe care sufletul meu le trăiește când oamenii din jurul meu, prin puritatea sufletului lor, ma copleșesc cu vorbe și fapte fantastice!

Și plâng!

Pentru că n-am fi noi, aici și acum, fără cei care ne sunt alături la bine și la greu! Nu ne-am găsi drumul și echilibrul fără cei care necondiționat ne alină incertitudiniile, ne apreciază eforturile, ne stimulează calitățile și ne stârnesc visele. Fără de cei care crează momente unice pentru amintiri minunate.

Dar lacrimile care-mi inundă ochii sunt vindecătoare și pline de iubire! Și magice, provocate de clinchetul unui clopoțel. Un clopoțel pe care atunci când îl atingi scoate un sunet cristalin, dar puternic și plin de speranță cât să „instige” oamenii frumoși la suflet să aplaude cu bucurie și speranță într-un viitor excelent. Este clopoțelul pe care pacienții care au terminat chemoterapia sau/și „pachetul complet” cu radioterapie îl sună după ultima lor ședință. Iar audiența sunt medicii, asistentele care au fost familia lor luni bune de zile și pacienții care încă își așteaptă tratamentul și speră încrezători că într-o zi vor răsuna și pentru ei ropote de aplauze, în timp ce șiroaie de lacrimi de fericire le vor curg pe fața brăzdată de durere, griji și deznădejde.

Și las lacrimile care-mi curg pe obraz să-mi umple sufletul de emoția fantastică pe care prieteni dragi sau oameni total necunoscuți, mi-au dăruit-o lunile acestea, în special, și dintotdeauna, în general! Pentru că sentimentul extraordinar de emoționant creat de sunetul clopoțelului și de reacția fantastică a celor din jur va rămâne emblematic pentru călătoria mea de la deznădejde la extaz.

Se spune că suntem ceea ce gândim și ceea ce acumulam de-a lungul vieții! Și se mai spune că oamenii pe care-i atragem în viața sunt reflexia noastră.

Iar eu știu că sunt viața fabuloasă pe care o descopăr și o șlefuiesc alături de toți cei care contribuie direct sau indirect la ea și pe care o trăiesc cu bucurie în fiecare zi!

Mulțumesc! Va iubesc! ♥️

Reprezentativ

O noapte și poate o zi

Ce ai face dacă astăzi ți s-ar pune un diagnostic de cancer sau oricare altă boală care ți se pare înspăimântătoare?! Te-ai gândi că viața ta s-a terminat? Ai plânge, ai țipa de durere la aflarea vești? Ai simți cum durerea ne te doboară, îți dărâmă toate visele, toate planurile? Te-ai teme că vei muri? Ei bine, ar fi în normal! Și ar fi în regulă șă treci prin toate trăirile enumerate mai sus sau neînchipuite aici. Pentru că este firesc și inevitabil să-ți fie frică. Pentru că este bine și sănătos să-ți fie frică și să te temi pentru ce va fi…dar doar pentru O ZI.

Da, doar pentru o perioadă scurtă, foarte scurtă de timp în care lași mintea să te treacă prin toate scenarille posibile și imposibile. Las-o să-și facă de cap, să deruleze momente care sunt stocate în cele mai adânci pliuri ale ei și vor să iasă la suprafață.

O noapte și poate o zi.

Apoi permite-ți să începi procesul minunat, mult așteptat de ființa ta, de resetare a modului de gândire și acțiune și a stilului tău de viață. Zâmbește-i diagnosticului și ai o discuție amicală, dar serioasă cu el. Nu te văicări, nu i te plânge, nu-l acuza că-ți ruinează viața, doar întreabă-l ce i-ar trebui ca să-ți părăsească corpul, ce vrea s-ți transmită înainte de a pleca, iar apoi acționează în consecință. Poate suna un pic ireal sau incredibil de dificil, dar odată ce înțelegi că așa cum a venit în corpul tău tot așa va și pleca, totul tău va intra în armonie și se va echilibra. Sigur, nu așa deodată, nu de pe azi pe mâine. Va fi un proces care necesită timp, suficient cât să descoperi de ce ești aici, de ce ai ajuns să trăiești acele clipe și să înveți să pășești cu încredere în nivelul/ etapa următor al existenței tale, acela în care ești ghidat doar de gânduri pozitive, constructive.

Nu te bați cu diagnosticul, nu-l învingi, ci dobândești capacitatea de a-ți înțelege corpul, de a te cunoaște mai bine, de a-ți dezvolta intuiția și de a-ți trăi prezentul în gratitudine. Vei descoperi aptitudiniile înăscute de vindecare și progres. Îți vei descoperi liniștea interioară și vibrația exterioară. Îți vei reseta întregul sistem de valori și într-un final vei înțelege semnificația prezenței tale aici și acum, inclusiv a expresiei „trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima din viața ta”.

Sentimentul este minunat, iar acțiunea în sine este neprețuită și merită tot efortul.

Dacă totuși te îngrijorează diagnosticul și nu crezi că vei putea să treci cu ușurință peste el, peste gândurile negative care te copleșesc și că nu poți să găsești o cale de resetare a întregului tău corp, este în regulă, nu trebuie să te panichezi. Apelează la ajutor specializat pentru a găsi echilibrul necesar prezentului extraordinar de care ai nevoie.

Reprezentativ

Ziua Internațională a Limbii Materne

Limba maternă este instrumentul cel mai puternic pentru conservarea, transmiterea și dezvoltarea moșternirii noastre tangibile și intangibile.

Din perspectiva noilor vremuri, când suntem răspândiți și copiii ni se nasc pe întreg mapamondul, limba maternă este cel mai puternic instrument pentru conservarea și dezvoltarea moștenirii noastre, tangibile și intangibile.

Limba română este patria mea, spunea Nichita Stănescu.

Copiii care locuiesc în afara granițelor României nu se simt români, iar limba română nu mai este patria lor, ea devine, pentru cei de vârste fragede, o limbă ciudată pe care părinții o vorbesc din nu știu ce motive și pe care nu vor să și-o asume și să o folosească. Este firesc, când cei de seama lor la școală, la grădiniță sau la activitățile extra școlare, vorbesc limba țării în care părinții lor au decis să trăiască. Este firesc, deși dureros pentru părinți,  să spună eu nu sunt român, sunt britanic.  Este minunat însă când părinții pentru care limba română este încă patria lor, alertați de exclamații simple și nevinovate care tradează faptul că pentru copiii lor Eminescu sau Creangă nu reprezintă nimic, iau atitudine. Fie prin povești „copilul meu adoră să-i citesc povești în limba română înainte de culcare, chiar dacă nu-mi răspunde niciodată în românește”,  fie prin încurajarea copiiilor să participe la activități școlare în limba maternă „mama, pot să nu mai merg la școala englezească, ci doar la școala românească?” (școala de weekend AlexZ Londra).

Pentru că stă încă în puterea noastră să ne ghidăm copiii, să le arătăm alternative și oportunități. Să le explicăm cât de importantă este moștenirea lingvistică, limba pe care bunicii o vorbesc atunci când îi întâmpină cu brațele deschise, în vacanțele din Romania, „ce dor mi-a fost de tine, copile drag!” Pentru că dorul este mai puternic și transmite mult mai multă emoție când ne este spus în limba maternă!

La fiecare două săptămâni, conform UNESCO, dispare o limbă luând cu ea toată moștenirea culturală și intelectuală a unui popor.

Celebrăm în ziua de 21 februarie a fiecărui an, Ziua Internațională a Limbii Materne, limba română pentru noi românii. În restul zilelor din an, îmi doresc să cred că toți depunem eforturi mai mici sau mai mari, în funcție de circumstanțe, pentru ca limba și cultura română să rămână vie și nealterată, să dăinuie pe mai departe prin copiii noștri, oriunde în lume s-ar afla! Fără limba română diversitatea culturală și lingvistică, multilingvismul n-ar mai fi la fel, iar noi ne-am pierde identitatea!

Happy International Language Day!

@London 2019

Reprezentativ

Children`s Day

De peste 60 de ani, 20 noiembrie marchează Ziua Universală a Copiilor, dată la care ONU a adoptat Declarația pentru Drepturile Copiilor. Pe cât de confuză pentru unii știrea aceasta, pe atât de ușor de acceptat și îmbrățișat de mine și probabil de cei care trăiesc în multiculturala Londră sau în UK.

La AlexZ-Românește de la A la Z, școala de weekend din Londra, ne sărbătorim copiii săptămânal prin intermediul limbii române transmisă prin povești, legende, cântec și joc. Toate într-o gramatică perfectă ”I love să învăț, să joc și să colindez”… 🙂

Sunt o bucurie pentru suflet și minte copiii de la AlexZ, cu tot entuziasmul și dorința  molipsitoare de a cunoaște cât mai multe despre țara natală, a lor sau în multe dintre cazuri doar a părinților/părintelui lor.

Tema pentru 2017 este #KidsTakeOver, iar UNICEF invită copiii din toată lumea să take over rolul adulților în domenii precum media sau politic.

Pentru moment ai noștri #KidsTakeOver asupra stării noastre de bine și mai tarziu, poate, a stării unei națiuni.

Vă ofer o fărâmă din starea noastră de bine, la o primă repetiție a unui joc tradițional românesc. Pentru că locuim în Londra și vin sărbătorile, de tot felul…prima, Ziua Națională a României.

La mulți ani, dragi copii!

Reprezentativ

Suntem ca eroii nostri!

De la cele mai fragede vârste ne alegem modele, avem preferințe și pasiuni care ne formează, ghidează și călăuzesc pașii către alegerile și deciziile pe care le facem pe parcursul vieții noastre. Primele modele ne sunt parinții, apoi descoperim lumea și eroii ei.

ZENdiet-suntem-ceea-ce-mancam spune o veche filozofie indiană și ar fi multe de argumentat pe tema aceasta. Însă eu am una nou nouță, proprie, raportată la numarul, în creștere, de copii supraponderați sau obezi și inspirată de două autoare deosebite: Suntem ca eroii noștri!

Zilele trecute PrintesaPolonic.ro, Anca Lungu, a lansat ”Supereroii din farfurie” o carte cu rețete pentru copii, pe care buna mea prietenă și colaboratoare de nădejde în activitățile mele educative,  Alina Nicoleta Balațchi le transpune în sfaturi practice pentru parinți de modelat deprinderile copiilor.

Nouă legume devin supereroi cu drepturi depline în farfurie și au menirea să transforme orice copil, fie într-un mini bucătar pasionat, un mini responsabil pentru un mod sănătos de viață și/sau un copil care-și va descoperi aptitudinile creative. Poate cel mai important aspect al activităților educative pe care autoarele îl lansează este cel legat de legătura specială care se naște între copil și eroii săi, părintele și protagonistele cărții, legumele. Părintele este cel care-i ghidează peripeția în lumea fascinantă a preparării unei gustări apetisante, gustativ și vizual și care-i transmite încrederea de a da frâu liber imaginației pentru a fi conștient de forțele proprii și capacitățile sale. Superlegumele sunt cele care le dezvoltă apetitul și îi ghidează către o latură esențială a alimentației echilibrate și sănătoase, transformându-i în mici pofticioși și modelandu-le obiceiurile alimentare.

”Supereroii din farfurie” este o carte cu rețete pentru copii pe care fiecare părinte trebuie să le pună în practică alături de copilul său. Sfaturile practice, educative sunt inteligent expuse și ușor de realizat pentru a atrage atenția celor mici și a-i implica în gătitul în familie.

Activitățile desfășurate în familie sunt benefice în crearea de legături puternice între părinți și copii. Gătitul în familie reprezintă timp prețios și de calitate petrecut alături de copii, dezvoltandu-le celor mici spiritul de echipă, încrederea de a fi de ajutor și de a fi independenți, crescându-le stima de sine și înzestrându-i cu deprinderi sănătoase pentru dezvoltarea personală armonioasă și pentru o alimentație adecvată.

Suntem ca eroii noștri! Fiți eroii copiilor voștri!

 

Cine poate să fie un leader?

Te-ai întrebat vreodată cine poate să fie un leader? Sau te-ai gândit la tine vreodată ca la un leader? Și dacă da, când și cum ai făcut-o? Înainte sau după ce ai citit cărți, ai urmărit webinarii, ai participat la workshops sau la evenimente live?

De curând am avut privilegiul să lucrez cu câțiva tineri fantastici, care s-au înscris la proiectul meu, City Leaders – leadership through social action. Un program în patru stagii progresive prin intermediul cărora tinerii învață să se cunoască mai bine, să-și îmbunătățească abilitățile existente și să descopere altele noi.

Fotografie de RODNAE Productions pe Pexels.com

De mai bine de cinci ani, prin intermediul traingurilor și sesiunilor de mentorat, ghidez tinerii să-și descopere pasiunile, să-și dezvolte abilitățile și să-și aprofundeze interesul în leaderhip și voluntariat. Dar cel mai mult, îmi place să cred că-i ajut să-și găsească curajul și cuvintele pentru a-și spune povestea.

Cine poate să fie un leader? am întrebat la una dintre sesiuni. Răspunsul a venit instant de la o participantă:

– Eu!

Urmat imediat de a-l unei colege de-a ei:

– Nu, tu nu poți să fii un leader…

Liniștea s-a lăsat preț de câteva secunde, ambele participante așteptând să li se valideze răspunsul și să primească aprobarea victorioasă.

Ei bine, ambele răspunsuri sunt valabile. Nici unul nu este greșit, depinde doar din ce perspectivă le privești.

„Eu” este atitudinea care demonstra abilitatea de a se încrede în sine, pe care mulți dintre tineri n-o mai stăpânesc și la care trebuie să lucreze constant pentru a o pune pe piedestalul meritat.

Chiar dacă nu știa prea multe despre leadership sau leaderi, ușurința cu care a răspuns la întrebare demonstra capacitatea ei de a-și dori ceva, de a avea încredere în forțele proprii sau în modul în care-și poate crea mediul propice de a realiza ce-și dorește. Chiar dacă nu știa încă cum să o facă!

Atitudinea pozitivă luată în fața unei situații noi, spontaneitatea mânată de interesul în sau pentru a face ceva și apoi modul în care o faci, sunt aptitudiniile necesare unei persoane care să o ajute în drumul ei în viață și, evident, către a deveni un leader.

Privind prin prisma celui de-al doilea răspuns, dat de cea de-a doua tânără, ca urmare firească a situației din acel moment, este aproape imposibil ca un tânăr la început de drum să fie leader. La o primă analiză, da, este adevărat că fără o cunoaștere amănunțită și o aprofundare minuțioasă a abilităților de bază ale leadershipului este un pic dificil să dobândești statutul de leader.

Dar, ceea ce le spun întotdeauna cursanților mei este că determinarea și atitudinea pe care o abordăm primează în fața cunoștințelor pe care le avem la momentul dat. Pentru că, dacă le stăpânim atunci când dorim ceva cu ardoare, găsim resursele necesare care să ne învețe cum să-l obținem.

Întâlnesc deseori tineri care își limitează potențialul datorită neîncrederii în ceea ce sunt și a ceea ce încă nu știu ce o să devină, datorită circumstanțelor și lipsei oportunităților de a se dezvolta.

Tu crezi că ești un leader? Reflectă asupra ceea ce ești acum și mai ales asupra a ceea ce vrei să devii. Este în regulă dacă leadershipul nu este pentru tine. Dar nu înceta să-ți perfecționezi determinarea și atitudinea pentru ceea ce contează în viața și cariera ta! Și dezvoltă continuu creativitatea care-ți permite să-ți scrii povestea vieții așa cum ți-o dorești.

PS Aici găsești o modalitate distractivă, dar eficace de auto reflecție, care-ți va etala multe necunoscute despre felul în care gândești și acționezi.

auto Reflecție

Vizualizează-ți dorințele în 6 pași

Vizualizează-ți dorințele

Suntem asaltați de informații (ce bine!) din domenii care ne pasionează sau cu care intrăm în contact prin acțiunile noastre cotidiene. Domenii, zone de interes, cu care ne intersectăm în momente diferite ale existenței noastre, pentru a ne hrăni dorințele și percepția despre cine suntem și ce vrem să fim ”când vom crește”…și mai mari.

Ni se par extraordinare, simțim că le putem face, că sunt exact ceea ce avem nevoie pentru a pune în aplicare ceea ce ne dorim, fie că este vorba despre un nou stil de viață, o schimbare în carieră, o familie sau soluția la rezolvarea unei situații, care necesită ceva nou de implementat în viața noastră.

Așadar, avem, poate, toată informația necesară, dar tot nu știm cum să o folosim, să o punem cap la cap. Și parcă nu ar fi îndeajuns acest puzzle, ne lovim de elemente noi, care ne sunt aduse în atenție, pentru a duce dorința la stadiul de realitate, împlinire. Iar vizualizarea este unul dintre acestea.

Vizualizarea sau a lăsa frâu liber imaginatiei, asa cum făceam în copilărie, dar acum mai asumat și responsabil, este impulsul de care creierul nostru are nevoie pentru a-i da minții un plan de lucru, în spațiu și timp, la care să lucreze.

Să începem cu 6 pași simpli necesari pentru îndeplinirea dorințelor. Să le vizualizăm, să ni le imaginăm și să le proiectăm în viitor, pentru a găsi acțiunile necesare.

  1. Gândește-te la ceva ce-ți dorești. La acea dorință care te face să zâmbești și-ți dă un sentiment de bine, dar, care poate, aproape instant, te și sperie. Poate te gândești frecvent la ea, dar o alungi repede din gânduri, pentru că ți se pare imposibil de realizat sau pentru că tu consideri că este ceva cu care nu poți să te descurci, că nu este pentru tine.
  2. Închide ochii și imaginează-ți dorința realitate. Vizualizează că ești acolo unde ai vrea să fii sau că faci lucrul care stăruiește de atâta timp în cutiuța dorințelor. Trăiește fiecare detaliu care apare și pe care mintea îl proiectează pentru tine. Împrietenește-te cu ea și ghideaz-o să scoată la iveală noi elemente. Îți place ce ați creat?
  3. Acum deschide ochii și apreciază-te acum și aici. Te-ai simți bine în cadrul acela, pe care mintea, ghidată de dorința ta, l-a proiectat? Cum ar fi dacă s-ar îndeplini, dacă s-ar transforma în realitate? Ce simți acum? Poate simți inspirație, putere în forțele proprii și în capacitatea de a-ți crea viitorul. Poate te simți bine, extraordinar și știi că este momentul să lucrezi conștient, alături de imaginație, la realitatea pe care ți-o dorești.
  4. Scrie în jurnal (dacă nu ai, este timpul perfect să îți iei unul) ce ai simțit. Ce crezi că îți lipsește ca să ajungi acolo, unde doar cu cateva secunde înainte ai fost prin puterea imaginației? Și cel mai important scrie că poți să realizezi ce tocmai ai vizualizat și propune-ți cum. Nu-ți fie teama că nu știi cum să faci asta. Doar schițează un plan, așa cum consideri tu că vei ajunge să obții rezultatul dorit și apoi nu înceta să muncești pentru dorința ta.
  5. Fii activ, constant și perseverent! Educă-te și cere ajutor! Planul tău are nevoie de implicare directă și de recunoaștere a limtelor până unde poți să mergi tu, singur. Apoi, caută persoane și situații care să te ajute în realizarea dorinței tale.
  6. Crede în puterea ta de a face lucrurile să se întâmple acum și aici! Dacă ai ajuns la punctul acesta, chiar poți să realizezi ceea ce ai vizualizat!

Repetă cu regularitate și rigurozitate pașii vizualizării, până ai o imagine clară a ceea ce și unde ești acum și ceea ce vrei să realizezi. Cu practica, devine din ce în ce mai clar cum să abordezi lucrurile și capeți ușurința necesară transformării dorințelor în realitate.

O nouă zi de luat aminte!

Nu ne vine să credem, nu vrem să auzim sau ne facem că nu vedem. Dar lucruri neprevăzute se întâmplă la tot pasul. Situații stranii care-ți dau viața peste cap apar din neant într-o secundă. Și apoi ne macină întrebarea de ce! Și începem să ne facem scenarii…oare ce am făcut sau ce n-am făcut; ce am mâncat sau ar fi trebuit să mănânc; de ce mie; e clar, nu sunt bun/ă, că mi-a zis mie X că Y a pățit la fel, și, și, și, și…și STOP.

La 4 februarie se celebrează World Cancer Day – ziua internațională a cancerului, când se pune mai mult ca oricând accentul pe informarea și încurajarea oamenilor să prevină, să afle despre metodele de descoperire la timp a cancerului și despre tratamentul acestuia.

Cancerul afectează din ce în ce mai mult persoane indiferent de vârstă, sex sau culoare. Este o afecțiune care bulversează vieți, care schimbă percepții și dacă nu ești suficient de puternic, de determinat, te distruge cât ai clipi.

Dar nu despre asta vreau să vorbesc acum, ci despre tema zilei de astăzi, pe care doresc să o abordez prin prisma experienței proprii. Las specialiștii medicinei tradiționale să vorbească despre cancerul în sine, din punctul lor de vedere. Eu vin cu completările pe care le-am adus, atunci când n-am lăsat un diagnostic să-și facă de cap cu mine. Astfel:

Previne

Învață să-ți modelezi viața după trăirile și experiențele tale, nu după standardele altora și nu-ți mai ignora propriile valori, dorințe și idealuri. Trăiește viața ta, nu a părinților tăi, a profesorilor, a prietenilor sau a „vedetelor”. Descoperă ce e frumos la tine, ce te face să te simți bine și concentrează-te pe ele. Renunță la a te gândi la ce nu ai sau la ce au alții. Lasă trecutul să-și găsească locul în trecut, bucură-te de prezent, pentru a-ți crea viitorul.

Renunță la ce te nemulțumește și gândește-te cu bucurie la ce vei descoperi după părăsirea gradului tău de confort. Ori de câte ori este nevoie, ridică-te pentru a-ți îmbunătății calitățile și învață din ceea ce te-a doborât.

Așa previ apariția anxietății, frustrărilor, resentimentelor, egoismului.

Așa construiești un stil de viață echilibrat și armonios.

Descoperă

Orice afecțiune descoperită din timp are șanse foarte mari de vindecare. Cu cât este tratată în fază incipientă, cu atăt este mai puțin invazivă.

Începe chiar de acum, dacă n-ai făcut-o deja, să-ți asculți corpul, să-l cunoști, astfel să ”auzi și să simți” ceea ce vrea să-ți spună. Privește-te în oglindă și analizează-te, palpează anumite zone ale corpului, observă-l și vezi dacă s-au produs schimbări. Și nu uita să-ți asculți gândurile, să le analizezi intensitatea și reacțiile pe care ți le produce mintea.

Creierul este un organ pe care de multe ori nu-l băgăm în seamă. El este important în viața noastră prin rolul lui de a produce mintea, mecanismul complex care ne crează realitatea în care trăim și pe care de multe ori o lăsăm să facă ravagii în întregul nostru. Acordă-le o atenție aparte și învață să deslușești tainele și să faci diferența dintre mintea conștientă și mintea subconștientă.

Tratamentul

Începe prin a te disciplina în gestionarea gândurilor și acceptarea celor care-ți aduc bucurie, speranță, dragoste și optimism. Găsește puterea să le asimilezi în detrimentul celor care te duc pe cărarea tristeței, deznădejdei, lipsei de încredere, fricii și victimizării. Mintea este fantastică, dar se joacă cu imaginația noastră și are câte un OSCAR pentru toate scenariile la care ne supune.

Împrietenește-te cu natura și bucură-te de lecțiile pe care ți le dăruiește în fiecare zi cerul, soarele, luna, copacii, florile, iarba, păsările, copacii, munții, câmpiile, râurile și oceanele… Bucurie pentru minte și corp!

Fă zilnic ceva pentru tine! Întâi doar pentru tine (citește o carte, vizionează un film sau mergi într-un loc care te face să te simți specială). Apoi ceva pentru tine și familia ta (jucați un joc care-ți place ție), pentru tine și prietenii tăi (sună-i, scrie-le și întreabă-i cum sunt, ce fac) și pentru tine și oameni total necunoscuți (ex. donează bani sau din timpul tău).

Mănâncă multe fructe și legume și nu face exces de celelalte alimente.

Plimbă-te în natură sau fă oricare altă formă de exerciții fizice, pentru a-ți păstra în formă corpul și implicit mintea.

Și nu uita de partea spirituală, de credință!

Găsește un echilibru în tot ceea ce faci, gândești și acționezi!

Cancerul este real! Și nu există leac mai mare pentru el, decât noi înșine! Prin acțiunile noastre îl creăm și tot prin ele îl putem vindeca.

Cum să te motivezi în doar 5 pași!

2 ianuarie este declarată ZIUA MOTIVAȚIEI ȘI INSPIRAȚIEI. Este bine aleasă, exact la începutul anului, când mulți dintre noi își fac noi planuri și își setează noi dorințe și vise de îndeplinit.

Îmi place să particip cel puțin o dată pe lună la diferite cursuri/training. De toate felurile, pentru că mă preocupă multe zone ale existenței noastre. Am nevoie de motivație pentru a găsi înspirație.

Dar astăzi sunt inspirată de… ziua motivației și inspirației 🙂

Vă invit să faceți un exercițiu de motivație personală și să găsiți inspirația de care aveți nevoie pentru a vă trăi viața în armonia și echilibrul de care aveți nevoie, în doar 5 pași simpli, dar eficienți.

1. Dorește-ți ceva! Poate ai un vis mai vechi care nu s-a îndeplinit sau ai o dorință nouă la care nu crezi că vei găsi rezolvare sau ți se pare imposibil de îndeplinit.

2. Închide ochii și imaginează-ți dorința realitate. Vizualizează că dorința ta este 100% ajunsă la final. Ești în acel punct în care ți-ai dorit să ajungi, care te satisface profund. Simți fiecare adiere a succesului dorit, ești acolo, trăiești momentul. Te simți bine, extraordinar, îți simți puterea și capacitatea de a-ți crea viitorul.

3. Deschide ochii și apreciază–te acum și aici. Radiezi de bucurie și știi că tot ceea ce-ți dorești se poate realiza. Momentul prezent este cel care-ți dă încrederea că puterea de a-ți creiona viitorul stă în acțiunile tale. Zâmbește și păstrează sentimentul acesta în inima.

4. Scrie in jurnal (dacă nu ai, este timpul perfect să îți iei unul) ce ai simțit. Și cel mai important, scrie cum crezi că poți să realizezi ce tocmai ai vizualizat. Nu-ți fie teama că nu știi cum să faci asta. Doar schițează un plan, așa cum consideri tu că vei ajunge să obții rezultatul dorit și apoi nu înceta să muncești pentru visul tău.

5. Fii activ, constant și perseverent! Cere ajutor de la cei care te motivează și lasă-i să te inspire. Crede în puterea ta de a face lucrurile să se întâmple acum și aici!

Fiecare zi are motivația ei, iar inspirația o găsim întotdeauna, dacă suntem dispuși și deschiși să o vedem.

Zile inspirate!

Un an dintr-o altă perspectivă

Ce savoare formidabilă are anul care se apropie de final!

Înainte ca gongul să bată ora 12 pentru ultima dată în an, ne gândim cu bucurie sau tristețe la ceea ce a fost, la ceea ce am făcut sau n-am făcut, la oameni dragi pe care-i avem alături sau la cei care nu mai sunt alături de noi. Ne bucurăm sau ne întristăm, după caz, și rămânem prinși într-un carusel al amintirilor, din care nu prea vrem sau nu reușim să ieșim. Pentru că ne este teamă să nu pierdem ce-am câștigat sau ne este frică să mergem mai departe atunci când am pierdut.

Totul este trecător în viață, fericire și bucurie, eșec și pierdere. După toate există, însă, un nou început.

Viața are două teme, naștere și moarte, iar între ele există esența, partea cea mai importantă, mai complexă și provocatoare.

Nu lăsați esența să se piardă, să se consume fără a-i descoperi mireasma, fără a-i afla compoziția și fără a-i cunoaște valoarea. Ea ne definește, noi fiind modelatorii ei. Pentru că esența suntem noi.

Un nou an reprezintă un nou început. Tragem linie la ce s-a realizat și pregătim ce ne-am dori să obținem.

Orice provocare pe care o parcurgem în timp ce savurăm esența face parte din noi. Este inevitabilă și de cele mai multe ori ireversibilă. Dar ce ne definește drumul între cele două teme, este modul cum acceptăm să trecem peste fiecare provocare.

Eu am ales să trec peste un cancer cu seninătatea acceptării unei provocări pe care nu mi-am dorit-o și nu am anticipat-o. Am ales să descopăr mai mult din ceea ce sunt și să savurez conștient, mai mult din esența vieții mele.

Vă urez să găsiți înțelepciunea de a accepta și de a vă bucura de viață, de a vă descoperi puterea de a trece peste provocările vieții.

La mulți ani! Un 2022 fantastic!

Mă simt bine și cu Doamne Ajută și cu Namaste

Acum câțiva ani i-am trimis tatalui meu o fotografie de-a mea, dintr-un parc londonez unde cu câteva bune prietene ieșisem să facem o oră de activități fizice. La discuția telefonică, care a urmat după primirea mesajului meu, tata mă întreabă super mega entuziasmat, unde sunt, cu cine sunt, ce facem noi acolo…

– Yoga

Tata: Bravo! (entuziasmat). Da`, nu vă zice nimeni nimic…(curios); și cum vorbeam noi mai bine, se aude în fundal vocea mamei mele (îngrijorată, consternată, indignată):

Mama: Strelcă, (that`s my father alint) spune-i fetei să nu intre în vreo sectă! 🙂

Deci am plecat „călită” de acasă în lumea celor care asociază yoga cu o practică nu tocmai ok, care contravine principiilor creștin ortodoxe, în spiritul cărora am fost crescută. Și, nu n-am intrat în nici o sectă :))) doar că iubesc yoga și meditația și credința în puterea mea de a-mi crea realitatea, dată de forța superioară care ne ghidează în liniște călătoria în acest spațiu prezent, aici și acum. Ele m-au pregătit, avertizat, vindecat și m-au adus într-un punct al vieții în care sunt mai înțeleaptă, mai deschisă către a accepta lucruri pe care nu le vedeam datorită limitărilor acumulate de-a lungul vieții. Pregătită să mă simt bine și cu „Doamne Ajută” și cu „Namaste”.

“Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit.” (Matei 9, 20) Isus &Veronica

În 12 iulie creștinii o sărbătoresc pe Sfânta Veronica, cea vindecată de Isus și cea care i-a șters fața în drumul său către Golgota, pânza folosită de aceasta imprimandu-se cu chipul lui Isus și fiind recunoscută ca prima icoană a acestuia.  

Și cum mulți dintre prietenii mei reali și virtuali mi-au urat „La mulți ani”, mi-au revenit în minte multe dintre discuțiile mele cu ei despre religie.

  • Ce ai cu Dumnezeu? am fost întrebată adesea.
  • Absolut nimic. Doar că pentru mine nu semnifică același lucru ca pentru tine.
  • Mai mergi și tu la biserică! îmi spunea deunăzi o prietenă.
  • De ce ar trebui să merg la biserică?
  • Să te rogi.
  • Deci biserica este un loc, presupun, special unde trebuie să mergi să rogi pe cineva să facă ceva pentru tin!
  • Păi, da. Să-i ceri lui Dumnezeu să te vindece…
  • Deci tu crezi că dacă merg la biserică să-l rog pe Dumnezeu să-mi dea ceva îmi va da?
  • Exact.
  • Dumnezeu locuiește în biserică?
  • Nu, Dumnezeu este în noi.
  • Deci nu este imperios necesar să merg la biserică, pentru că este întotdeauna cu mine, așa-i?
  • …
  • Deci dacă este în noi, nu l-ai văzut…
  • Nu trebuie să-l vezi ca să crezi că există, să-i simți dragostea și puterea.
  • Care vin din noi, pentru că el acolo sălășuiește. Deci tot ceea ce trebuie să facem, este să credem în existența a ceva superior nouă care are grijă de noi.
  • Corect, începi să înțelegi. Iar acel ceva superior este Dumnezeu…
  • Sigur că înțeleg. Înțeleg că tot ceea ce trebuie să facem pentru a trece peste perioadele mai grele, și nu numai, din viața noastră este să avem credință în înțelepciunea unei forțe superioare nouă, dar care se află în interiorul nostru. Deci poate să se numească oricum. Poate să se numească Dumnezeu, Alah sau Univers.

Cam așa au funcționat discuțiile mele, în special pe perioada tratării cancerului, pe subiectul religie, cu care am o relație diferită…față de cum o au persoane dragi din jurul meu, deși extrem de asemanătoare, dacă suntem destul de deschiși către a accepta că toate religiile au ca punct comun elementul central al existenței noastre, credința.

Îmi place să citesc despre diferite culturi și religii și m-am regăsit în abordări pe care biserica creștină nu le agrează în totalitate, motivele nefind relevante pentru mine.

Cred într-o putere mai mare decât noi care ne lasă să greșim, să suferim, așa cum ne lasă să ne și  bucurăm și să fim fericiți. Îi spun Univers, îi spun Dumnezeu, dar în termenii mei 😊

Cred că, așa cum a spus Isus, credința ne vindecă, ne salvează. Punct. Și cred că el ne-a dat unealta, lăsându-ne să descoperim singuri unde și cum o vom folosi. Nu ne-a condiționat și nici nu ne-a indicat în ce sau cine să ne punem credința. Ne-a lăsat liberul arbitru să o folosim în orice vrem noi să credem că ne va vindeca, că ne va ajuta să realizam, să obținem… Atâta timp cât credem.

Pentru că așa cum îmi spunea cineva odată „Isus este în tine” . Mi-a luat ceva timp să înțeleg cum și de ce. Dar, doar după ce am descoperit și alte variante spirituale lăsate și transmise omenirii de-a lungul timpului, și pe care le-am pus în practică în viața mea de zi cu zi.

  • Mai spune și tu o rugăciune! îmi sugera o altă prietenă.
  • Meditez și-mi iau răgazul zilnic de a mulțumi și a fi recunoascătoare pentru cine și ceea ce sunt, ce am și pentru ceea ce-mi doresc să am. Afirm și-mi pun credința , zilnic, în acțiunile mele, că mă vor ajuta să obțin ceea ce-mi doresc. Iar când nu găsesc calea potrivită, accept provocările și învăț cum să le înțeleg, ascult și depășesc. Singură, cu intuiția mea, darul divin cu care ne naștem și pe care îl șlefuim în timp sau alături de cei cărora, mai devreme sau mai târziu, am învățat să le cer ajutorul. Se pune, ca rugăciune?! 🙂

Când priveşti înfăţişarea bolii, ea va produce forma bolii în mintea ta şi în cele din urmă şi în corpul tău, dar asta doar până când vei îmbrăţişa gândul adevărului, anume acela că nu există boală; este doar o aparenţă, iar realitatea este sănătatea.” Wallace Wattles

Nu am avut cancer pentru că n-am crezut în Dumnezeul creat de alții pentru mine și nici nu m-am vindecat pentru că m-am rugat și am așteptat să mă vindece cineva. L-am făcut pentru că n-am crezut în puterea lăsată în mine de a fi încrezătoare în forțele proprii și m-am vindecat pentru că am acceptat ceea ce mi s-a întâmplat, ca un nou dar al Universului/Lui de a renaște și de a-mi crea realitatea în care vreau să trăiesc.

Mă simt bine și cu Doamne Ajută și cu Namaste și mă bucur de fiecare lucru bun pe care-l învăț din spiritualitate și care mă ajută să evoluez și să-mi trăiesc prezentul într-un echilibru armonios.

Așadar, mulțumesc pentru urările primite de ziua numelui meu, de ziua Sfintei Veronica. Mă regăsesc în acțiunile ei, pentru că accept că ceea ce mi se întâmplă, deci până și prenumele meu, mi se întâmplă ca parte a existenței mele.

PS. Mai am un nume de sfânt, Ileana. Despre el vorbim în altă postare. 🙂

Sunt o ființă care și-a înțeles firul vieții sau, după cum se spune, o supraviețuitoare!

Așa li se zice și celor care au trecut prin infernul chemotarapiei, radioterapiei, a diagnosticului CANCER.

În prima duminică a lunii iunie, se celebrează Ziua Supraviețuitorilor de Cancer. Sunt onorați cei care au trecut prin tratamentele acestei afecțiuni, dar se trage și un semnal de alarmă pentru conștientizarea existenței cancerului, a suferinței pe care acesta o provoacă, dar și a modului de abordare și tratare. Cancerul poate afecta orice persoană, indiferent de vârstă, sex, naționalitate sau stil de viață. Și ceea ce este important de luat în seamă – cancerul nu este întotdeauna ereditar!

Cancerul este dur, tratarea lui nu este ușoară…dar ce suferință este ușoară?! Ce minune a vieții se obține ușor? Pentru toate există momente dificile, de incertitudine, de teamă, de furie, anxietate. Dar oare nu doar pentru că nu știm la ce să ne așteptăm, pentru că necunoscutul îl considerăm nesigur și greu de prezis?

Sunt o supraviețuitoare a cancerului, conform percepției generale, pe care o accept și pe care o onorez în numele celor care au trecut sau care încă se confruntă cu acest diagnostic. Dar consider că eu sunt, conform teoriei mele, care m-a ajutat să trec într-un mod extraordinar peste acest cancer, o ființă care și-a înțeles firul vieții…

Privește natura și vei descoperi cât de important este rolul tău pe acest pământ. Privește frunzele copacilor cum se zbat și rezistă în bătaia vântului și vei descoperi că fragilitatea noastră în fața greutăților pălește în fața capacității noastre de regenerare, a darului oferit corpului nostru încă de la naștere de a se vindeca și trece peste toate obstacolele, atunci când ne permitem să ne aprobăm și acceptăm așa cum suntem și să conștientizăm cât de mult contează să credem în forța noastră.

Ai văzut cum natura își deruleaza firul vieții, nestingherită de nimeni și de nimic?! Cum frunzele se mișcă în adierea vântului și florile se deschid în sărutarea soarelui. Uneori, când sunt în plină dezvoltare, în plin vârtej de etalare a prospețimi și frumuseții lor, un vânt puternic, o ploaie rece și nemiloasă sau chiar o grindină sau fulgi reci de zăpadă le amenință drumul fastuos către măreție.

Unele stagnează, altele cad și mor, dar cele mai multe răzbat pentru a reveni mai puternice, mai parfumate, mai splendide și mai grandioase, doar pentru a-și desăvârși idealul și a-și împlini menirea. O menire benefică pentru ele și pentru cei din jur, de a crea o simbioză și de a aduce magie binefăcătoare în gândurile, corpul și sufletul trecăorului, a celui care împovărat de griji uită să-și înțeleagă drumul, să-și trăiască prezentul și să-și desăvârșească viața.

Florile, frunzele, iarba vin și pleacă, într-un ciclu bine determinat al naturii. Lumina miraculoasă a soarelui le dă energia necesară să înfrunzească, să îmbobocească, iar în termenul scurt în care se dezvoltă o fac cu grație și precizie, cu un scop bine determinat și sigur. Dacă stai să vezi profunzimea acestui ciclu, să înțelegi magnitudinea și intensitatea naturii, te-ai contopi cu frumusețea ei și ai descoperi similitudinile cu viața ta.

Suntem copleșiți de griji, de nevoi, de necazuri, de multe ori în viață, dar atunci când nu ne lăsăm doborâți la pământ, înflorim și renaștem, aducem suflu nou și creativ în rutina noastră și cel mai important influențăm și chiar schimbăm viețile celor din jurul nostru. Nu ne rămâne decât să identificăm momentele în care ne putem ridica, pentru a înflori și împrăștia în jurul nostru candoare și serenitate, așa cum o face natura în fiecare primăvară, o provocare pentru mai bine către un alt nivel al redescoperirii și evoluției noastre.

Natura ne ghidează și ne arată în fiecare anotimp cum putem, cu puține elemente din exterior, să vindecăm și/sau armonizăm corpul, mintea și sufletul, aducând la viață ceea ce mocnește, este uitat sau stă ascuns în interiorul nostru, în mintea noastră.

Suntem așa cum ne creăm drumul prin gândurile și faptele noastre, pe care odată aliniate să genereze iubire și stare de bine le sădim și creștem în armonie și bunăstare. Suntem rezultatul convingerilor noastre și proiecția acțiunilor întreprinse. Suntem suma faptelor pe care le întreprindem pentru rezolvarea momentelor critice ale vieții noastre.

Multiplicarea gândurilor pozitive și constanța în repetarea acestora ne ajută să depășim temerile unei nereușite și să realizăm ceea ce ne dorim cu adevărat.

Însă nu este suficient să ne dorim, dacă nu întreprindem nimic în acest sens, dacă nu etalăm proiecția finală și drumul pe care vrem să-l parcugem până acolo!

Așa cum o fac florile copacilor primăvara. Înmuguresc, apoi mângâiate de soare înfloresc și chiar de vântul și ploaia le atinge, ele știu că este pentru ca să se dezvolte pentru a-și atinge scopul final, să înflorească și să-și desăvârșească menirea. Așa cum o fac frunzele copacilor. Înfrunzesc, se unduie și-și cântă prezentul în bătaia vântului, se revigorează și explodează de frumusețe dezmierdate de stropii reci de ploaie și de căldura magică a razelor de soare. Pentru a-și crea perfecțiunea prin etalarea nuanțelor de roșu, arămiu sau galben  pe scena finală al magnificului lor drum. Și ce splendoare ne oferă ele înainte să-și ia rămas bun și să-și realizeze menirea se piardă în uitare.

Înțelege-ți capacitățile și trăiește-ți prezentul în armonie cu natura. Fii splendoarea din viața ta!

Dar nu uita să-i onorezi pe cei care au trecut printr-o suferință și să înveți din experiența lor!

Din săculețul cu lavandă

Alege ce-ți face plăcere, chiar dacă ți se pare imposibil de realizat! Ș’apoi… give it a try!

Cristina a realizat cât de imprevizibilă și chiar scurtă uneori poate fi viața, atunci când unchiul ei a fost diagnosticat cu cancer.

Acel moment a fost semnalul de alarmă sau cum îmi place mie să zic, punctul forte al conștientizării conștiente că suntem proprii stăpâni ai gândurilor, reacțiilor și faptelor care ne împlinesc sau ne dezechilibrează. Se spune, și pe bune dreptate, testat și de mine, că acționăm, că ne trezim, atunci când suntem puși în fața unei situații critice sau când ceva șocant ne zdruncină, viața pe care o credeam liniștită.

Abia după ce am fost diagnosticată cu cancer, am realizat că aceste zdruncinături nu vin ca să ne anihileze sau să ne pedepsească. Ele vin pentru a trage un semnal de alarmă asupra unui impas, în care ne aflăm la un moment dat al vieții noastre, și a ne arăta calea de a ieși din el.

Tot ceea ce trebuie să facem este să fim receptivi la schimbare, să ne permitem să ne acordăm răgazul de a ne descoperi și accepta. Să ne lăsăm purtați de vise, dorințe și fantezii! Pentru că dacă putem trece cu bine prin ceva dureros, imaginați-vă cât de ușor putem să trecem prin ceva de care ne este teamă, dar la care doar anticipăm durerea și ne predăm ei, ca pradă a fricii, deznădejdii și chiar rușinii.

Așadar, am cunoscut-o pe Cristina, de la Gradina de lavandă, într-o după-amiază de mai, atunci când norii-și luaseră pauza necesară din a-și mai cerne stropii de ploaie. Ne aștepta cu fața luminoasă, scăldată de un zâmbet cald și prietenesc, în fața grădinii cu tufele de lavandă, de un verde crud fantastic, încă în starea de pregătire, înainte de marele spectacol de culoare și miresme, pe care se pregătea să-l lanseze în câteva săptămâni.

@veronicacostache Grădina de lavandă

Ne-a întâmpinat cu săculețele de lavandă culeasă din recolta anterioară, pentru a ne da un glimpse din farmecul a ceea ce va să vină, în mai puțin de o lună. O mireasmă vindecătoare captată într-un săculeț, care să ne pregătească pentru miracolul pe care o tufă, acum de un verde smarald are să-l aducă în sufletul privitorului, odată cu schimbarea sa în florile mov, pline de viață și energie catalizatoare.

De când am văzut-o am simțit o emoție aparte, iar când și-a început povestea, cu motivul pentru care a decis să vină aproape de natură, mi s-a adeverit, dacă chiar mai aveam o urmă de îndoială, că schimbarea merită încercată, pentru a se întâmpla ceva magnific.

Apropierea de natură ne dă posibilitatea să ne descoperim și să trăim fericirea. Începerea unei activități noi ajută să ne reinventăm și să trăim împlinirea. Și când descoperi că tot ceea ce-ți trebuie pentru a le avea ține, de fapt, doar de atitudine, plutești în starea de beatitudine a momentului și-ți găsești echilibrul mult dorit!

Mi s-a confirmat, încă o dată, că a-ți asculta vocea interioară și schimba cursul confortului actual este cel mai mare dar al vieții!

Ascultă-te, înțelege-te și mai presus de toate: TRĂIEȘTE

Veronica

5 pași eficienți pentru rezultate în folosirea terapiilor complementare

Terapiile complementare se folosesc cu succes în paralel cu cele convenționale, acolo unde este cazul.

Ce sunt terapiile complementare (TC)

TC sunt diferite față de terapiile alternative, care se folosesc în locul tratamentelor conveționale. Ele sunt aprobate pentru a se folosi în diferite practici medicale, precum anxietate, cancer, etc. și li se recunoaște gama largă de beneficii pe care le aduc oamenilor.

Alegând terapia și terapeuții potriviți vei descoperi că terapiile complementare îți pot oferi extra suportul de care ai nevoie în orice moment al vieții, când te afli într-o situație critică sau când pur și simplu ai nevoie de relaxare.

De ce să folosim terapiile complementare?

Pentru că acestea lucrează atăt la nivelul fizic al corpului nostru, dar și la nivel mintal. Terapiile complementare ne învață să ne descoperim și iubim corpul și să ne înțelegem structura interioară și emoțională care ne dezvoltă și/sau accentuează anumite afecțiuni, dereglări sau nemulțumiri.

Cum să alegi terapia complementară potrivită

Am pregătit pentru tine 7 dintre cele mai utilizate cu succes tehnici și 5 pași pe care trebuie să-i urmezi pentru a realiza ceea ce ți-ai propus pentru o viață sănătoasă și echilibrată.

Care sunt cele mai cunoscute terapii complementare?

Am enunmerat și descris pe scurt 7 dintre cele mai cunoscute terapii folosite de oameni de pe toate continentele, indiferent de scopul pentru care recurg la acestea, de relaxare, îmbunătățire, prevenire sau vindecare.

1. Acupunctura – Acupunctura este o formă tradițională a medicinei chineze iar practicienii, considera ca problemele de sănătate sunt cauzate de o dezechilibrare sau blocare a mișcării energiei chi în corpul nostru. Procedura constă în introducerea unor ace foarte subțiri la suprafața pielii în diferite puncte ale corpului, fiind nedureroasă și suportabilă chiar și de cei care au o aversiune sau frică de înțepături.

În medicina tradițională chineză  exista 2000 de puncte și 20 de meridiane. Conform nomenclatorului internațional de acupunctura elaborat de Organizația mondială a Sănătății există 361 de puncte dispersate în 14 meridiane principale.

2. Healing and energy therapy – Healing este o practică străveche care cuprinde mai multe forme, mai vechi sau mai noi cum ar fi Reiki, terapia prin atingere bioenergetică, vindecarea spirituală, Theta healing.

Acestea funcționează pe principiul stravechi care spune că sănătatea noastra este legată de fluxul de energie iar terapeuții prin metodele specific terapiei pe care o practică ajuta la eliberarea blocajelor și îmbunătățirea stării noastre.

3. Herbal therapy – Herbal therapy folosește plantele medicinale pentru a ajuta în multe afecțiuni. Plantele sunt considerate a avea un efect de revitalizare, echilibrare și întărire a organismului și multe persoane cred că acestea îi ajută să lupte cu boala mai usor.

Cu toate acestea, dacă sunteți sub un tratament verificați cu medicul care vă tratează ce plante sunt acceptate, pentru a nu interfera cu acesta.

4. Presopunctura – Presopunctura este similara acupuncturii, doar ca terapeutul folosește presiunea degetelor sau a palmelor în locul acelor.

5. Hypnoterapia – Folosește tehnici variate de ghidare a organismului întro stare adâncă de relaxare, cunoscută sub numele de hipnoza.

6. Reflexoterapia – În reflexotearpie terapeuții folosesc presiunea degetelor pentru stimularea centrilor nervosi aflați în tălpi și câteodată în palme.

7. Masajul – Masajul, sub toate formele lui, este una dintre cele mai cunoscute și folosite tehnici de terapie complementară. Cu sau fara uleiuri esentiale sau muzică ambientală, masajul ajută la relaxare, detensionare a mușchilor și întregului corp.

Uităm că oceanul este format din picături de apă și că fără ele acesta nu ar fi complet.

Așadar, acordă atenție fiecărei picături de efort pe care o depui zilnic pentru atingerea scopului/dorinței tale.

5 pași eficienți pentru rezultate în folosirea terpiilor complementare

  1. Găsește-ți tehnica care ți se potrivește și terapeutul cu care rezonezi

Există, așa cum am văzut mai sus, o gamă largă de terapii complementare, dar depinde de fiecare persoană în parte către ce este înclinată să aleagă. Dacă n-ai mai luat contactul cu astfel de terapii este posibil să vrei să afli mai multe sau chiar să încerci câteva până vei găsi ceea ce-ți place. Documentează-te, informează-te și începe să practici cu rigurozitate și plăcere tehnica care ți se potrivește alături de terapeutul care îți aduce și transmite starea de bine și confort.

2. Setează-ți dorința pentru care alegi acea tehnică și transform-o în obiectiv

Tot ceea ce facem trebuie să ducă către un scop bine definit în care credem și pe care-l urmăm conștiincios și sârguincios. Pentru rezultate, dorința transformată în obiectiv trebuie să fie măsurabilă și acționabilă.

De exemplu: Îmi doresc ca până la sfârșitul terapiei/tratamentului, durerea/afecțiunea/tumoarea să dispară, corpul meu să fie sănătos, fără reacții adverse care să-i dăuneze.

Astfel, după ce găsim terapia care ni se potrivește și practicianul/terapeutul care să ne explice cum funcționează aceasta și ce trebuie noi să facem pentru ca împreună să obținem rezultatele dorite, dedicăm acesteia, să zicem, una sau două ore în săptămână, în funcție de specificațiile metodei alese.

3. Verifică-ți progresul

Este indicat ca pe parcursul terapiei alese să ne propunem, la un interval stabilit ori individual ori de comun acord cu terapeuții, să analizăm ce funcționează și ce nu. Ce dă rezultate și dacă s-a schimbat ceva în starea noastră în intervalul de timp de la începutul terapiei și până în momentul respectiv. În acest mod putem vedea dacă am progresat și ce putem să îmbunătățim acolo unde este cazul.

4. Sărbătorește-ți fiecare victorie

Drumul către a ajunge acolo unde ne dorim este de multe ori este dificil si avem tendința să cădem pradă deznădejdii și îndoielii, pentru că ori ne dorim ca totul să se întâmple foarte repede ori credem că doar rezultatul final contează. Uităm că oceanul este format din picături de apă și că fără ele acesta nu ar fi complet. Așadar, acordă atenție fiecărei picături de efort pe care o depui zilnic pentru atingerea scopului/dorinței tale. Bucură-te pentru ceea ce faci și ceea ce te aduce mai aproape de scopul și împlinirea dorinței tale.

5. Repetă, repetă, repetă

Transformă-ți stilul adoptat temporar pentru tratarea afecțiunii, întrun stil de viață permanent. Dacă ceva funcționează și rezolvă problema pentru care am ales să-l adoptăm, atunci renunțarea la acel ceva nu trebuie să se întâmple. Continuarea unei terapii sau metode de îmbunătățire a vieții trebuie să devină parte din modul nostru de viață. Pentru că, așa cum se spune, repetiția este mama învățăturii.

Și amintește-ți!

Viața este mai bună când este echilibrată.

%d blogeri au apreciat: