Categorie: Reflexii

Vizualizează-ți dorințele în 6 pași

Vizualizează-ți dorințele

Suntem asaltați de informații (ce bine!) din domenii care ne pasionează sau cu care intrăm în contact prin acțiunile noastre cotidiene. Domenii, zone de interes, cu care ne intersectăm în momente diferite ale existenței noastre, pentru a ne hrăni dorințele și percepția despre cine suntem și ce vrem să fim ”când vom crește”…și mai mari.

Ni se par extraordinare, simțim că le putem face, că sunt exact ceea ce avem nevoie pentru a pune în aplicare ceea ce ne dorim, fie că este vorba despre un nou stil de viață, o schimbare în carieră, o familie sau soluția la rezolvarea unei situații, care necesită ceva nou de implementat în viața noastră.

Așadar, avem, poate, toată informația necesară, dar tot nu știm cum să o folosim, să o punem cap la cap. Și parcă nu ar fi îndeajuns acest puzzle, ne lovim de elemente noi, care ne sunt aduse în atenție, pentru a duce dorința la stadiul de realitate, împlinire. Iar vizualizarea este unul dintre acestea.

Vizualizarea sau a lăsa frâu liber imaginatiei, asa cum făceam în copilărie, dar acum mai asumat și responsabil, este impulsul de care creierul nostru are nevoie pentru a-i da minții un plan de lucru, în spațiu și timp, la care să lucreze.

Să începem cu 6 pași simpli necesari pentru îndeplinirea dorințelor. Să le vizualizăm, să ni le imaginăm și să le proiectăm în viitor, pentru a găsi acțiunile necesare.

  1. Gândește-te la ceva ce-ți dorești. La acea dorință care te face să zâmbești și-ți dă un sentiment de bine, dar, care poate, aproape instant, te și sperie. Poate te gândești frecvent la ea, dar o alungi repede din gânduri, pentru că ți se pare imposibil de realizat sau pentru că tu consideri că este ceva cu care nu poți să te descurci, că nu este pentru tine.
  2. Închide ochii și imaginează-ți dorința realitate. Vizualizează că ești acolo unde ai vrea să fii sau că faci lucrul care stăruiește de atâta timp în cutiuța dorințelor. Trăiește fiecare detaliu care apare și pe care mintea îl proiectează pentru tine. Împrietenește-te cu ea și ghideaz-o să scoată la iveală noi elemente. Îți place ce ați creat?
  3. Acum deschide ochii și apreciază-te acum și aici. Te-ai simți bine în cadrul acela, pe care mintea, ghidată de dorința ta, l-a proiectat? Cum ar fi dacă s-ar îndeplini, dacă s-ar transforma în realitate? Ce simți acum? Poate simți inspirație, putere în forțele proprii și în capacitatea de a-ți crea viitorul. Poate te simți bine, extraordinar și știi că este momentul să lucrezi conștient, alături de imaginație, la realitatea pe care ți-o dorești.
  4. Scrie în jurnal (dacă nu ai, este timpul perfect să îți iei unul) ce ai simțit. Ce crezi că îți lipsește ca să ajungi acolo, unde doar cu cateva secunde înainte ai fost prin puterea imaginației? Și cel mai important scrie că poți să realizezi ce tocmai ai vizualizat și propune-ți cum. Nu-ți fie teama că nu știi cum să faci asta. Doar schițează un plan, așa cum consideri tu că vei ajunge să obții rezultatul dorit și apoi nu înceta să muncești pentru dorința ta.
  5. Fii activ, constant și perseverent! Educă-te și cere ajutor! Planul tău are nevoie de implicare directă și de recunoaștere a limtelor până unde poți să mergi tu, singur. Apoi, caută persoane și situații care să te ajute în realizarea dorinței tale.
  6. Crede în puterea ta de a face lucrurile să se întâmple acum și aici! Dacă ai ajuns la punctul acesta, chiar poți să realizezi ceea ce ai vizualizat!

Repetă cu regularitate și rigurozitate pașii vizualizării, până ai o imagine clară a ceea ce și unde ești acum și ceea ce vrei să realizezi. Cu practica, devine din ce în ce mai clar cum să abordezi lucrurile și capeți ușurința necesară transformării dorințelor în realitate.

Mă simt bine și cu Doamne Ajută și cu Namaste

Acum câțiva ani i-am trimis tatalui meu o fotografie de-a mea, dintr-un parc londonez unde cu câteva bune prietene ieșisem să facem o oră de activități fizice. La discuția telefonică, care a urmat după primirea mesajului meu, tata mă întreabă super mega entuziasmat, unde sunt, cu cine sunt, ce facem noi acolo…

– Yoga

Tata: Bravo! (entuziasmat). Da`, nu vă zice nimeni nimic…(curios); și cum vorbeam noi mai bine, se aude în fundal vocea mamei mele (îngrijorată, consternată, indignată):

Mama: Strelcă, (that`s my father alint) spune-i fetei să nu intre în vreo sectă! 🙂

Deci am plecat „călită” de acasă în lumea celor care asociază yoga cu o practică nu tocmai ok, care contravine principiilor creștin ortodoxe, în spiritul cărora am fost crescută. Și, nu n-am intrat în nici o sectă :))) doar că iubesc yoga și meditația și credința în puterea mea de a-mi crea realitatea, dată de forța superioară care ne ghidează în liniște călătoria în acest spațiu prezent, aici și acum. Ele m-au pregătit, avertizat, vindecat și m-au adus într-un punct al vieții în care sunt mai înțeleaptă, mai deschisă către a accepta lucruri pe care nu le vedeam datorită limitărilor acumulate de-a lungul vieții. Pregătită să mă simt bine și cu „Doamne Ajută” și cu „Namaste”.

“Numai să mă ating de haina Lui și mă voi face sănătoasă; Iar Iisus, întorcându-Se și văzând-o, i-a zis: Îndrăznește, fiică, credința ta te-a mântuit.” (Matei 9, 20) Isus &Veronica

În 12 iulie creștinii o sărbătoresc pe Sfânta Veronica, cea vindecată de Isus și cea care i-a șters fața în drumul său către Golgota, pânza folosită de aceasta imprimandu-se cu chipul lui Isus și fiind recunoscută ca prima icoană a acestuia.  

Și cum mulți dintre prietenii mei reali și virtuali mi-au urat „La mulți ani”, mi-au revenit în minte multe dintre discuțiile mele cu ei despre religie.

  • Ce ai cu Dumnezeu? am fost întrebată adesea.
  • Absolut nimic. Doar că pentru mine nu semnifică același lucru ca pentru tine.
  • Mai mergi și tu la biserică! îmi spunea deunăzi o prietenă.
  • De ce ar trebui să merg la biserică?
  • Să te rogi.
  • Deci biserica este un loc, presupun, special unde trebuie să mergi să rogi pe cineva să facă ceva pentru tin!
  • Păi, da. Să-i ceri lui Dumnezeu să te vindece…
  • Deci tu crezi că dacă merg la biserică să-l rog pe Dumnezeu să-mi dea ceva îmi va da?
  • Exact.
  • Dumnezeu locuiește în biserică?
  • Nu, Dumnezeu este în noi.
  • Deci nu este imperios necesar să merg la biserică, pentru că este întotdeauna cu mine, așa-i?
  • …
  • Deci dacă este în noi, nu l-ai văzut…
  • Nu trebuie să-l vezi ca să crezi că există, să-i simți dragostea și puterea.
  • Care vin din noi, pentru că el acolo sălășuiește. Deci tot ceea ce trebuie să facem, este să credem în existența a ceva superior nouă care are grijă de noi.
  • Corect, începi să înțelegi. Iar acel ceva superior este Dumnezeu…
  • Sigur că înțeleg. Înțeleg că tot ceea ce trebuie să facem pentru a trece peste perioadele mai grele, și nu numai, din viața noastră este să avem credință în înțelepciunea unei forțe superioare nouă, dar care se află în interiorul nostru. Deci poate să se numească oricum. Poate să se numească Dumnezeu, Alah sau Univers.

Cam așa au funcționat discuțiile mele, în special pe perioada tratării cancerului, pe subiectul religie, cu care am o relație diferită…față de cum o au persoane dragi din jurul meu, deși extrem de asemanătoare, dacă suntem destul de deschiși către a accepta că toate religiile au ca punct comun elementul central al existenței noastre, credința.

Îmi place să citesc despre diferite culturi și religii și m-am regăsit în abordări pe care biserica creștină nu le agrează în totalitate, motivele nefind relevante pentru mine.

Cred într-o putere mai mare decât noi care ne lasă să greșim, să suferim, așa cum ne lasă să ne și  bucurăm și să fim fericiți. Îi spun Univers, îi spun Dumnezeu, dar în termenii mei 😊

Cred că, așa cum a spus Isus, credința ne vindecă, ne salvează. Punct. Și cred că el ne-a dat unealta, lăsându-ne să descoperim singuri unde și cum o vom folosi. Nu ne-a condiționat și nici nu ne-a indicat în ce sau cine să ne punem credința. Ne-a lăsat liberul arbitru să o folosim în orice vrem noi să credem că ne va vindeca, că ne va ajuta să realizam, să obținem… Atâta timp cât credem.

Pentru că așa cum îmi spunea cineva odată „Isus este în tine” . Mi-a luat ceva timp să înțeleg cum și de ce. Dar, doar după ce am descoperit și alte variante spirituale lăsate și transmise omenirii de-a lungul timpului, și pe care le-am pus în practică în viața mea de zi cu zi.

  • Mai spune și tu o rugăciune! îmi sugera o altă prietenă.
  • Meditez și-mi iau răgazul zilnic de a mulțumi și a fi recunoascătoare pentru cine și ceea ce sunt, ce am și pentru ceea ce-mi doresc să am. Afirm și-mi pun credința , zilnic, în acțiunile mele, că mă vor ajuta să obțin ceea ce-mi doresc. Iar când nu găsesc calea potrivită, accept provocările și învăț cum să le înțeleg, ascult și depășesc. Singură, cu intuiția mea, darul divin cu care ne naștem și pe care îl șlefuim în timp sau alături de cei cărora, mai devreme sau mai târziu, am învățat să le cer ajutorul. Se pune, ca rugăciune?! 🙂

Când priveşti înfăţişarea bolii, ea va produce forma bolii în mintea ta şi în cele din urmă şi în corpul tău, dar asta doar până când vei îmbrăţişa gândul adevărului, anume acela că nu există boală; este doar o aparenţă, iar realitatea este sănătatea.” Wallace Wattles

Nu am avut cancer pentru că n-am crezut în Dumnezeul creat de alții pentru mine și nici nu m-am vindecat pentru că m-am rugat și am așteptat să mă vindece cineva. L-am făcut pentru că n-am crezut în puterea lăsată în mine de a fi încrezătoare în forțele proprii și m-am vindecat pentru că am acceptat ceea ce mi s-a întâmplat, ca un nou dar al Universului/Lui de a renaște și de a-mi crea realitatea în care vreau să trăiesc.

Mă simt bine și cu Doamne Ajută și cu Namaste și mă bucur de fiecare lucru bun pe care-l învăț din spiritualitate și care mă ajută să evoluez și să-mi trăiesc prezentul într-un echilibru armonios.

Așadar, mulțumesc pentru urările primite de ziua numelui meu, de ziua Sfintei Veronica. Mă regăsesc în acțiunile ei, pentru că accept că ceea ce mi se întâmplă, deci până și prenumele meu, mi se întâmplă ca parte a existenței mele.

PS. Mai am un nume de sfânt, Ileana. Despre el vorbim în altă postare. 🙂

Sunt o ființă care și-a înțeles firul vieții sau, după cum se spune, o supraviețuitoare!

Așa li se zice și celor care au trecut prin infernul chemotarapiei, radioterapiei, a diagnosticului CANCER.

În prima duminică a lunii iunie, se celebrează Ziua Supraviețuitorilor de Cancer. Sunt onorați cei care au trecut prin tratamentele acestei afecțiuni, dar se trage și un semnal de alarmă pentru conștientizarea existenței cancerului, a suferinței pe care acesta o provoacă, dar și a modului de abordare și tratare. Cancerul poate afecta orice persoană, indiferent de vârstă, sex, naționalitate sau stil de viață. Și ceea ce este important de luat în seamă – cancerul nu este întotdeauna ereditar!

Cancerul este dur, tratarea lui nu este ușoară…dar ce suferință este ușoară?! Ce minune a vieții se obține ușor? Pentru toate există momente dificile, de incertitudine, de teamă, de furie, anxietate. Dar oare nu doar pentru că nu știm la ce să ne așteptăm, pentru că necunoscutul îl considerăm nesigur și greu de prezis?

Sunt o supraviețuitoare a cancerului, conform percepției generale, pe care o accept și pe care o onorez în numele celor care au trecut sau care încă se confruntă cu acest diagnostic. Dar consider că eu sunt, conform teoriei mele, care m-a ajutat să trec într-un mod extraordinar peste acest cancer, o ființă care și-a înțeles firul vieții…

Privește natura și vei descoperi cât de important este rolul tău pe acest pământ. Privește frunzele copacilor cum se zbat și rezistă în bătaia vântului și vei descoperi că fragilitatea noastră în fața greutăților pălește în fața capacității noastre de regenerare, a darului oferit corpului nostru încă de la naștere de a se vindeca și trece peste toate obstacolele, atunci când ne permitem să ne aprobăm și acceptăm așa cum suntem și să conștientizăm cât de mult contează să credem în forța noastră.

Ai văzut cum natura își deruleaza firul vieții, nestingherită de nimeni și de nimic?! Cum frunzele se mișcă în adierea vântului și florile se deschid în sărutarea soarelui. Uneori, când sunt în plină dezvoltare, în plin vârtej de etalare a prospețimi și frumuseții lor, un vânt puternic, o ploaie rece și nemiloasă sau chiar o grindină sau fulgi reci de zăpadă le amenință drumul fastuos către măreție.

Unele stagnează, altele cad și mor, dar cele mai multe răzbat pentru a reveni mai puternice, mai parfumate, mai splendide și mai grandioase, doar pentru a-și desăvârși idealul și a-și împlini menirea. O menire benefică pentru ele și pentru cei din jur, de a crea o simbioză și de a aduce magie binefăcătoare în gândurile, corpul și sufletul trecăorului, a celui care împovărat de griji uită să-și înțeleagă drumul, să-și trăiască prezentul și să-și desăvârșească viața.

Florile, frunzele, iarba vin și pleacă, într-un ciclu bine determinat al naturii. Lumina miraculoasă a soarelui le dă energia necesară să înfrunzească, să îmbobocească, iar în termenul scurt în care se dezvoltă o fac cu grație și precizie, cu un scop bine determinat și sigur. Dacă stai să vezi profunzimea acestui ciclu, să înțelegi magnitudinea și intensitatea naturii, te-ai contopi cu frumusețea ei și ai descoperi similitudinile cu viața ta.

Suntem copleșiți de griji, de nevoi, de necazuri, de multe ori în viață, dar atunci când nu ne lăsăm doborâți la pământ, înflorim și renaștem, aducem suflu nou și creativ în rutina noastră și cel mai important influențăm și chiar schimbăm viețile celor din jurul nostru. Nu ne rămâne decât să identificăm momentele în care ne putem ridica, pentru a înflori și împrăștia în jurul nostru candoare și serenitate, așa cum o face natura în fiecare primăvară, o provocare pentru mai bine către un alt nivel al redescoperirii și evoluției noastre.

Natura ne ghidează și ne arată în fiecare anotimp cum putem, cu puține elemente din exterior, să vindecăm și/sau armonizăm corpul, mintea și sufletul, aducând la viață ceea ce mocnește, este uitat sau stă ascuns în interiorul nostru, în mintea noastră.

Suntem așa cum ne creăm drumul prin gândurile și faptele noastre, pe care odată aliniate să genereze iubire și stare de bine le sădim și creștem în armonie și bunăstare. Suntem rezultatul convingerilor noastre și proiecția acțiunilor întreprinse. Suntem suma faptelor pe care le întreprindem pentru rezolvarea momentelor critice ale vieții noastre.

Multiplicarea gândurilor pozitive și constanța în repetarea acestora ne ajută să depășim temerile unei nereușite și să realizăm ceea ce ne dorim cu adevărat.

Însă nu este suficient să ne dorim, dacă nu întreprindem nimic în acest sens, dacă nu etalăm proiecția finală și drumul pe care vrem să-l parcugem până acolo!

Așa cum o fac florile copacilor primăvara. Înmuguresc, apoi mângâiate de soare înfloresc și chiar de vântul și ploaia le atinge, ele știu că este pentru ca să se dezvolte pentru a-și atinge scopul final, să înflorească și să-și desăvârșească menirea. Așa cum o fac frunzele copacilor. Înfrunzesc, se unduie și-și cântă prezentul în bătaia vântului, se revigorează și explodează de frumusețe dezmierdate de stropii reci de ploaie și de căldura magică a razelor de soare. Pentru a-și crea perfecțiunea prin etalarea nuanțelor de roșu, arămiu sau galben  pe scena finală al magnificului lor drum. Și ce splendoare ne oferă ele înainte să-și ia rămas bun și să-și realizeze menirea se piardă în uitare.

Înțelege-ți capacitățile și trăiește-ți prezentul în armonie cu natura. Fii splendoarea din viața ta!

Dar nu uita să-i onorezi pe cei care au trecut printr-o suferință și să înveți din experiența lor!

#IAmAndIWill

Sunt și voi fi ceea ce aleg AZI!

Și în fiecare zi de azi aleg să fiu bună cu mine și cu cei din jurul meu. Să aduc bucurie, fericire, iubire și înțelegere în toate acțiunile pe care le fac pentru corpul și mintea mea. Să aduc empatie, dragoste și speranță în viața celor din jurul meu.

4 februarie marchează Ziua Mondială a Cancerului, zi în care toată omenirea își îndreaptă atenția (sau așa ar trebui să facă) chiar și pentru câteva momente, asupra modului în care cancerul de orice tip afectează viața a milioane de oameni, indiferent de vârstă, sex sau mediu în care trăiesc.

Tema acestui an „IAmAndIWill” este despre cine suntem și despre angajamentul nostru de a acționa.

Tu cine ești și ce vei face de această World Cancer Day

Eu sunt femeie, mamă, youth worker, antreprenoare și supraviețuitoare a unui cancer.

Sunt și voi Fi

AZI aleg:

  • să prețuiesc clipa prezentă
  • să trăiesc un prezent echilibrat
  • să inspir pe cei care au nevoie
  • să aduc bucurie în viața mea și a celor din jur

În fiecare zi de AZI a existenței mele ALEG un stil de viață echilibrat cu gânduri frumoase, exerciții fizice, meditație, inspirație, oameni frumoși, dietă cu multe fructe și legume. Aleg să nu las cancerul să-mi distrugă viața mea, a prietenilor mei și a familiei mele.

Atunci când crezi că lumea ți se năruiește, de fapt ți se dă șansa să renaști!

Veronica

Tu cine ești și ce vei face de această World Cancer Day și în fiecare zi a vieții tale, de acum încolo?

Legea atracției

Deși multă lume este reticentă când aude de Legea Atracției, pierde din vedere faptul că aceasta există în cultura noastră de vreme îndelungată, că ne-am născut și crescut fiind înconjurați de efectele ei. Doar că ne-a fost transmisă informația despre ea, într-o formă negativă.

Cum? Cred că am auzit cu toții formularea „Un necaz nu vine niciodată singur.” Și așa se și întâmplă, pentru că atragem ceea ce gândim și ceea ce proiectăm prin vorbele pe care le rostim.

Ia gândiți-vă cum ar fi fost să fim învățați să ne concentrăm doar pe aspectele pozitive din viața noastră, să fii celebrat fiecare moment de fericire, fiecare mic pas spre împlinire și să ni se fi spus tot timpul doar vorbe de încurajare și zicale constructive, gen:

O bucurie aduce după ea alta! sau O realizare vine întotdeauna însoțită de altele mai extraordinare!

Păi nu simțiți cum mușchii feței vi se destind și cum ochii licăresc de dragoste și fericire, de încredere și determinare!

Trecutul nu putem să-l reprogramăm, dar nu este timpul pierdut să ne revizuim gândurile și vorbele limitative și să ni le programăm pe cele pozitive!

Ceea ce credeți, în orice moment, atrage de la sine și alte momente asemănătoare.

Abraham Hicks

%d blogeri au apreciat: