Alege ce-ți face plăcere, chiar dacă ți se pare imposibil de realizat! Ș’apoi… give it a try!
Cristina a realizat cât de imprevizibilă și chiar scurtă uneori poate fi viața, atunci când unchiul ei a fost diagnosticat cu cancer.
Acel moment a fost semnalul de alarmă sau cum îmi place mie să zic, punctul forte al conștientizării conștiente că suntem proprii stăpâni ai gândurilor, reacțiilor și faptelor care ne împlinesc sau ne dezechilibrează. Se spune, și pe bune dreptate, testat și de mine, că acționăm, că ne trezim, atunci când suntem puși în fața unei situații critice sau când ceva șocant ne zdruncină, viața pe care o credeam liniștită.
Abia după ce am fost diagnosticată cu cancer, am realizat că aceste zdruncinături nu vin ca să ne anihileze sau să ne pedepsească. Ele vin pentru a trage un semnal de alarmă asupra unui impas, în care ne aflăm la un moment dat al vieții noastre, și a ne arăta calea de a ieși din el.
Tot ceea ce trebuie să facem este să fim receptivi la schimbare, să ne permitem să ne acordăm răgazul de a ne descoperi și accepta. Să ne lăsăm purtați de vise, dorințe și fantezii! Pentru că dacă putem trece cu bine prin ceva dureros, imaginați-vă cât de ușor putem să trecem prin ceva de care ne este teamă, dar la care doar anticipăm durerea și ne predăm ei, ca pradă a fricii, deznădejdii și chiar rușinii.
Așadar, am cunoscut-o pe Cristina, de la Gradina de lavandă, într-o după-amiază de mai, atunci când norii-și luaseră pauza necesară din a-și mai cerne stropii de ploaie. Ne aștepta cu fața luminoasă, scăldată de un zâmbet cald și prietenesc, în fața grădinii cu tufele de lavandă, de un verde crud fantastic, încă în starea de pregătire, înainte de marele spectacol de culoare și miresme, pe care se pregătea să-l lanseze în câteva săptămâni.
Ne-a întâmpinat cu săculețele de lavandă culeasă din recolta anterioară, pentru a ne da un glimpse din farmecul a ceea ce va să vină, în mai puțin de o lună. O mireasmă vindecătoare captată într-un săculeț, care să ne pregătească pentru miracolul pe care o tufă, acum de un verde smarald are să-l aducă în sufletul privitorului, odată cu schimbarea sa în florile mov, pline de viață și energie catalizatoare.
De când am văzut-o am simțit o emoție aparte, iar când și-a început povestea, cu motivul pentru care a decis să vină aproape de natură, mi s-a adeverit, dacă chiar mai aveam o urmă de îndoială, că schimbarea merită încercată, pentru a se întâmpla ceva magnific.
Apropierea de natură ne dă posibilitatea să ne descoperim și să trăim fericirea. Începerea unei activități noi ajută să ne reinventăm și să trăim împlinirea. Și când descoperi că tot ceea ce-ți trebuie pentru a le avea ține, de fapt, doar de atitudine, plutești în starea de beatitudine a momentului și-ți găsești echilibrul mult dorit!
Mi s-a confirmat, încă o dată, că a-ți asculta vocea interioară și schimba cursul confortului actual este cel mai mare dar al vieții!
Ascultă-te, înțelege-te și mai presus de toate: TRĂIEȘTE
Veronica
