Ți s-a întâmplat să depășești o boală, un cancer și să stai continuu în alertă de recidivă?
– Mi-e frică ori de câte ori apare o durere, o pată pe corp, o roșeață…orice! Și ție?
-Și mie…
-Și ce faci atunci când toate gândurile ți-o iau razna și nu le mai suporți?
-Stau de vorbă cu ele.
-Cu gândurile?
-Cu gândurile, cu sentimentele, cu emoțiile…
-Și ce le zici?
-Le întreb de ce au venit, ce vor să-mi arate. Le descos ca să aflu cât de reală este frica mea și cum, și dacă mă ajută sau mă încurcă.
-Și afli?
-Aflu! Câteodată pe loc, alteori îmi ia mai mult timp.
Dar de fiecare dată realizez că frica mea este nefondată, alimentată de ceea ce am trăit și m-a marcat. Și tot de fiecare dată îmi aduc în atenție faptul că scenariile pe care mintea mea le poate face instant, fără o bază reală sunt reminescențe ale experiențelor din trecut. Și tot de fiecare dată îmi amintesc că momentele acelea sunt acceptate, consumate și că ar fi o prostie să presupun că sunt aceleași…
-Dar n-ai de unde să șții cǎ nu sunt aceleași.
-Tocmai de aceea aleg să fiu rațională și să nu asum ceva până nu sunt sigură. Așadar aleg să mă bucur de prezent, de prezumția de sănătoasă ‘tun’ până la proba contrară, dacă există una. Căci, ce rost are să mă îngrijorez pe ceva ce nu există și să accentuez starea de neliniște care poate să creeze atât de mult disconfort mental și fizic.
-Si, dacă totuși e ceva? Dacǎ afli cǎ boala s-a reîntors?
-Abia atunci încep să mă gândesc la ea. Și să stau de vorbă cu gândurile pentru a găsi soluțiile care să mă ajute să trec cu iubire și încredere la următorul nivel al existenței mele.
Am destul de des astfel de conversații cu persoane care au trecut, în special, prin cancer. Care, deși, poate, de multe ori au răspuns la temerile lor, au nevoie de un sprijin moral, de o înțelegere avizată, pentru că o călătorie zbuciumată are câteodată nevoie de un cârmaci mai experimentat de la care să înveți cum să stăpânești și să calmezi apele învolburate.
Consider că temerile pot fi firești, dar știu că cel mai important aspect din tot ceea ce ne bombardează mintea în fiecare secundă a vieții este abilitatea de a reduce zgomotul, prin conștientizări și o simplă reflecție. Print-o gândire diferită față de cea dinaintea bombardamentului. 🙂
Și cu cât mai mult îți înveți creierul să reacționeze la elementele perturbătoare cu răbdare, înțelegând ce simți și de unde vin emoțiile, cu atât reușești să iei decizii care să te ajute să ieși din starea de ambiguitate și să aduci claritate.
Apoi vine întrebarea cea mai arzătoare:
ȘI CUM FAC ASTA? CUM îmi dezvolt abilitatea de a căuta în interiorul meu răspunsuri și de a transforma gândurile negative nefondate în varianta lor pozitivă?
Cu încredere, înțelegere, conștientizare și schimbare de paradigmă mentală.
Cu dorința de a schimba ce te duce în jos sau te ține pe loc.
Și cu dorința arzătoare de a evolua.
