Și plâng

Iar dacă plâng este pentru că mi-e bine!

Pentru că nu exista cuvinte care să dezvăluie mai cu acuratețe valul de sentimente mângâietoare și calde pe care sufletul meu le trăiește când oamenii din jurul meu, prin puritatea sufletului lor, ma copleșesc cu vorbe și fapte fantastice!

Și plâng!

Pentru că n-am fi noi, aici și acum, fără cei care ne sunt alături la bine și la greu! Nu ne-am găsi drumul și echilibrul fără cei care necondiționat ne alină incertitudiniile, ne apreciază eforturile, ne stimulează calitățile și ne stârnesc visele. Fără de cei care crează momente unice pentru amintiri minunate.

Dar lacrimile care-mi inundă ochii sunt vindecătoare și pline de iubire! Și magice, provocate de clinchetul unui clopoțel. Un clopoțel pe care atunci când îl atingi scoate un sunet cristalin, dar puternic și plin de speranță cât să „instige” oamenii frumoși la suflet să aplaude cu bucurie și speranță într-un viitor excelent. Este clopoțelul pe care pacienții care au terminat chemoterapia sau/și „pachetul complet” cu radioterapie îl sună după ultima lor ședință. Iar audiența sunt medicii, asistentele care au fost familia lor luni bune de zile și pacienții care încă își așteaptă tratamentul și speră încrezători că într-o zi vor răsuna și pentru ei ropote de aplauze, în timp ce șiroaie de lacrimi de fericire le vor curg pe fața brăzdată de durere, griji și deznădejde.

Și las lacrimile care-mi curg pe obraz să-mi umple sufletul de emoția fantastică pe care prieteni dragi sau oameni total necunoscuți, mi-au dăruit-o lunile acestea, în special, și dintotdeauna, în general! Pentru că sentimentul extraordinar de emoționant creat de sunetul clopoțelului și de reacția fantastică a celor din jur va rămâne emblematic pentru călătoria mea de la deznădejde la extaz.

Se spune că suntem ceea ce gândim și ceea ce acumulam de-a lungul vieții! Și se mai spune că oamenii pe care-i atragem în viața sunt reflexia noastră.

Iar eu știu că sunt viața fabuloasă pe care o descopăr și o șlefuiesc alături de toți cei care contribuie direct sau indirect la ea și pe care o trăiesc cu bucurie în fiecare zi!

Mulțumesc! Va iubesc! ♥️

O noapte și poate o zi

Ce ai face dacă astăzi ți s-ar pune un diagnostic de cancer sau oricare altă boală care ți se pare înspăimântătoare?! Te-ai gândi că viața ta s-a terminat? Ai plânge, ai țipa de durere la aflarea vești? Ai simți cum durerea ne te doboară, îți dărâmă toate visele, toate planurile? Te-ai teme că vei muri? Ei bine, ar fi în normal! Și ar fi în regulă șă treci prin toate trăirile enumerate mai sus sau neînchipuite aici. Pentru că este firesc și inevitabil să-ți fie frică. Pentru că este bine și sănătos să-ți fie frică și să te temi pentru ce va fi…dar doar pentru O ZI.

Da, doar pentru o perioadă scurtă, foarte scurtă de timp în care lași mintea să te treacă prin toate scenarille posibile și imposibile. Las-o să-și facă de cap, să deruleze momente care sunt stocate în cele mai adânci pliuri ale ei și vor să iasă la suprafață.

O noapte și poate o zi.

Apoi permite-ți să începi procesul minunat, mult așteptat de ființa ta, de resetare a modului de gândire și acțiune și a stilului tău de viață. Zâmbește-i diagnosticului și ai o discuție amicală, dar serioasă cu el. Nu te văicări, nu i te plânge, nu-l acuza că-ți ruinează viața, doar întreabă-l ce i-ar trebui ca să-ți părăsească corpul, ce vrea s-ți transmită înainte de a pleca, iar apoi acționează în consecință. Poate suna un pic ireal sau incredibil de dificil, dar odată ce înțelegi că așa cum a venit în corpul tău tot așa va și pleca, totul tău va intra în armonie și se va echilibra. Sigur, nu așa deodată, nu de pe azi pe mâine. Va fi un proces care necesită timp, suficient cât să descoperi de ce ești aici, de ce ai ajuns să trăiești acele clipe și să înveți să pășești cu încredere în nivelul/ etapa următor al existenței tale, acela în care ești ghidat doar de gânduri pozitive, constructive.

Nu te bați cu diagnosticul, nu-l învingi, ci dobândești capacitatea de a-ți înțelege corpul, de a te cunoaște mai bine, de a-ți dezvolta intuiția și de a-ți trăi prezentul în gratitudine. Vei descoperi aptitudiniile înăscute de vindecare și progres. Îți vei descoperi liniștea interioară și vibrația exterioară. Îți vei reseta întregul sistem de valori și într-un final vei înțelege semnificația prezenței tale aici și acum, inclusiv a expresiei „trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima din viața ta”.

Sentimentul este minunat, iar acțiunea în sine este neprețuită și merită tot efortul.

Dacă totuși te îngrijorează diagnosticul și nu crezi că vei putea să treci cu ușurință peste el, peste gândurile negative care te copleșesc și că nu poți să găsești o cale de resetare a întregului tău corp, este în regulă, nu trebuie să te panichezi. Apelează la ajutor specializat pentru a găsi echilibrul necesar prezentului extraordinar de care ai nevoie.

%d blogeri au apreciat: